-
Turul Operei
La începutul lunii ianuarie, îmi făceam un wishlist cultural pentru 2026. Cap de listă: turul Operei. Ei, și aici se impune puțin context. Încerc să vizitez Opera în cadrul unui tur ghidat de pe la mijlocul lui 2025. De fiecare dată, evenimentele cu pricina au fost sold-out în 5 minute, iar eu am rămas cu buza umflată. Frustrant. În 2026, mi s-a schimbat norocul. Am reușit să prind bilet la primul tur ghidat al anului. Vineri, 16.01, de la ora 15.00. Aia e, ne luăm concediu :). A meritat! Liniștea Până recent, Opera era pentru mine un spațiu de tranziție. Înlocuiam forfota incoerentă de ”afară” cu forfota plină de sens…
-
Voievodul țiganilor la ORT
Doar inconsistența e cu adevărat consistentă. Iar opera și opereta nu fac excepție. Până acum, am apreciat toate producțiile ORT. Nu toate au fost pe gustul meu, dar întotdeauna le-am găsit calități. ”Voievodul țiganilor” ar fi scăpat la mustață. Cu adevărat K.O. i-au dat … spectatorii. Publicul, bată-l vina Încep cu cea mai frustrantă parte. Oamenii, coada lor. Eu știu că individualismul e în floare. Dar chiar nu avem o limită?! Duminică seara, toți răciții și-au dat întâlnire la Operă. Și au rivalizat cu succes cu orchestra. Avem așa: tuse convulsivă ca intro, un solo de nas congestionat, un cor de tuse (ăla a fost bisat de vreo trei ori),…
-
Concert de anul nou la Operă
După concertul de Anul Nou de la Filarmonică, mi-am dorit să îl văd și pe cel de la Operă. Dar a intervenit o … complicație bugetară. În ultima lună, mi-am cumpărat undeva la zece bilete la diverse evenimente. Iar cândva, contul meu bancar s-a uitat urât la mine și mi-a transmis, printre rânduri de Excel, că ar fi timpul să mă calmez. Am renunțat la idee? Nope. Dar mi-am luat bilet la galerie. Și am sfârșit prin a-mi oferi una din cele mai frumoase experiențe de până acum. Timișoara, mica Vienă. În ziua concertului a nins. Iar drumul spre Operă mi-a dărut stop-cadre din altă lume. Pe fundalul ultimelor frânturi…
-
2025 – spectacole de balet
Confesiune: primul spectacol susținut la operă la care am participat a fost ”Frozen”. Da, varianta pentru copii, cu Olaf și restul. Pentru că ”Let it go, let it go” nu m-a terorizat destul… Seara aceea de martie a fost emblematică. Nu doar pentru că am sfârșit fredonând cot la cot cu echivalentul a trei grădinițe îmbrăcate în Elsa. Ci și pentru că mi-a vindecat frica de operă. La Bayadère Așa că am trecut la chestii serioase. La Bayadère. Superb spectacol, o interpretare minunată. După primul act eram în egală măsură impresionată și confuză. Ok, mai mult confuză. Așa că am făcut ce face orice intelectual cu pretenții și, între două…









