Calatorii,  My two cents

Ieftin și cu vedere la mare

Vara vine la pachet cu zeci de griji, unele mai subtil formulate ca altele: de la faptul că nu ne mai încape costumul de baie de sezonul trecut, la teama că ne vom arde stând prea mult la soare, sezonul estival aduce tot felul de provocări. Dar niciuna nu bate momentul ăla fatidic când o cunostință cu care m-am văzut ultima dată acum 5 ani la coadă în Carrefour lansează subit un ”Ceau, ce mai faci?”. E un ciclu ce se repetă anual, mai previzibil ca fazele lunii. Cunosc semnalele, miros ce urmează dar mereu ratez la mustață momentul propice pentru a-mi tăia cablul la net și a fugi în Tibet, vreo trei luni așa.

După politețurile de rigoare, urmează inevitabil și solicitarea: ”Știi, am văzut că te plimbi prin tot felul de țări pe cont propriu, nu ai vrea să mă ajuți și pe mine să îmi organizez ceva?”. Vreau, că-s fată de treabă. Trecem rapid prin lista de criterii (la mare, dar să fie și muntele aproape; să poți vizita ceva, dar să nu fie prea aglomerat; hotel, că noi nu putem sta cu mai mulți în cameră; ah, și zbor direct, că nu-i place lui iubi să schimbe avioane) și ajungem la buget. Moment oportun să mi se comunice că toata povestea trebuie să se încadreze în maxim 200 de euro, incluzând mesele și bani de buzunar. Este clipa în care îmi vine subit să arunc monitorul, să invoc o nouă ”operațiunea ghilotina” și să mă fac nevăzută. Nu de alta, dar cu argumente logice nu am nicio șansă.

Reiau aici, spre pentru ultima dată: călătoritul e un hobby scump. Las de o parte variantele ”gratis” de tip ”ia-mă nene”, dormit în șure și mâncat de prin gunoaie. E un stil de turism care nu m-a atras niciodată, din simplul fapt că vine la pachet cu prea multe riscuri pe care nu sunt dispusă să mi le asum. Dacă scoatem varianta ”gratis” din ecuație, rămân variantele ”pachet de bază” și ”pachet de lux”.

Prima implică din start niște compromisuri: pricepem că o cazare bună adunce niște costuri de care ne putem lipsi; la fel și un zbor direct cu două bagaje la cală incluse. Ne orientăm spre varianta low-cost (cazare în hostel, la o distanță considerabilă de centru și trei avioane schimbate, doar cu bagaj de mână). Chiar și în acest scenariu, povestea nu o să iasă tocmai iefin. Rețineți, e sezon de vârf, când prețurile o iau în sus și calitatea în jos. Tot mai trebuie să acoperim niște nevoi de bază, precum mâncare, asigurare și transport intern. Adăugați câteva intrări la obiective, o bere sau o înghețată plus un mic fond de rezervă pentru situații neprevăzute și deja ajungem la o sumă deloc neglijabilă. În acest context, e firesc că varianta ”de lux”, cu cine sub clar de lună și piscină olimpică sub balcon va ajunge mult peste ceea ce o familie din clasa de mijloc își poate permite.

Motivul pentru care am reușit într-un interval relativ scurt de timp să văd atâtea locuri ține foarte puțin de noroc sau ”talent”. Nu, nu primesc discounturi, nici nu fac parte dintr-o societate secretă unde se ofertă camere de hotel de cinci stele la preț de Ciuc la doi litri. Pur și simplu, mi-am format niște reguli, iar acestea includ o listă lungă de lucruri la care sunt dispusă să renunț: liniște, cazări luxoase, transport direct, confort, proximitate și mâncare ca la mama acasă. Analizez la sânge obiectivele turistice și nu bifez chestii doar de dragul unei poze. Chiar și cu aceste restricții, evit cât pot sezonul turistic și îmi planific totul din timp. Sunt lucruri care nu se văd în poze. Niciun selfie nu urlă ”trăiesc pe hot-dogi de o săptămână” sau ”colegul de cameră din hostel a sforăit toate noaptea”. Puțini știu că după o tură de forță am nevoie de minim două zile ca să mă reacomodez și să compensez oboseala și disconfortul de pe drum. Nici că, în ciuda tuturor compromisurilor, efortul financiar se simte. E o realitate pe care mi-o asum, de dragul unor experiențe unice.

Așa că mai slăbiți-mă, vă rog, cu solicitări de tip ”ieftin și de lux”. De fapt, mi-ați face o mare favoare dacă nu mi-ați mai cere ajutorul. Călătoriile sunt un lucru extrem de personal și probabilitatea ca eu să vă nimeresc gusturile în totalitate tinde spre zero. Apelați în schimb cu încredere la o agenție de turism. Șansele să vă ofere ceva perfect adaptat sunt la fel de mici, dar hei, măcar puteți lasa un review negativ pe Facebook după 🙂 .

Leave a Reply

Your email address will not be published.