Vara vine la pachet cu zeci de griji, unele mai subtil formulate ca altele: de la faptul că nu ne mai încape costumul de baie de sezonul trecut, la teama că ne vom arde stând prea mult la soare, sezonul estival aduce tot felul de provocări. Dar niciuna nu bate momentul ăla fatidic când o cunostință cu care m-am văzut ultima dată acum 5 ani la coadă în Carrefour lansează subit un ”Ceau, ce mai faci?”. E un ciclu ce se repetă anual, mai previzibil ca fazele lunii. Cunosc semnalele, miros ce urmează dar mereu ratez la mustață momentul propice pentru a-mi tăia cablul la net și a fugi în Tibet, vreo trei luni așa. După politețurile de rigoare, urmează inevitabil și solicitarea: ”Știi, am văzut că te plimbi prin tot felul de țări pe cont propriu, nu ai vrea să mă ajuți și pe mine să îmi organizez ceva?”. Vreau, că-s fată de treabă. Trecem rapid prin lista de criterii (la mare, dar să fie și muntele aproape; să poți vizita ceva, dar să nu fie prea aglomerat; hotel, că noi nu putem sta cu mai mulți în cameră; ah, și zbor direct, că nu-i place lui iubi să…