Tur Ghidat – Timișoara Muzicală

În data de 19 septembrie, Visit Timișoara ne-a invitat la un tur ghidat special: Timișoara muzicală.

Pentru mine, evenimentul a fost atât o reîntâlnire cu ”prieteni vechi” cât și o șansă de a învăța lucruri noi.

Traseul

A început cu un tur al Filarmonicii. Această parte îmi era deja cunoscută de la Noaptea Albă a Muzeelor . Ei i s-a adăugat însă mult context. La momentul apariției Filarmonici, în istoria muzicală a orașului se scriseseră deja câteva capitole semnificative:

• Începuturile muzicii culte (arghhh, ce termen urât) se leagă de mănăstirile din zonă. Sf. Gherhard de Sagredo a înființat una dintre primele școli de muzică din Banat.
• Carol I a comandat o piesă muzicală în care se vorbea, printre altele și despre Timișoara
• În 1847 J. Strauss fiul a avut un concert în curtea Fabricii de Bere
• Și Brahms a concertat pe meleaguri bănățene. A fost adus de Josef Joakim, dar reprezentația nu a fost lipsită de peripeții: Brahms s-a trezit cu sala goală. A concertat chiar și așa. Câteva minute mai târziu, ușile sălii s-au deschis larg și un puhoi de lume a năvălit înăutru. Afișul nu reflectase locația corectă, iar publicul aștepta în altă parte
• În 1907 se înființează prima școală de muzică din oraș. Până atunci, educația muzicală era rezervată exclusiv familiilor nobile, care angajau tutori privați.
• În plin comunism, corul Filarmonicii a întregistart integral o liturghie pe disc.

Turul a continuat către Catedrală. Am aflat că Timișoara a câștigat de două ori un concurs de clopote bisericești. Materialul acestora a fost importat din Sumatra și Borneo.

Pe Corso am aflat o anecdotă spumoasă: proprietarul restaurantului Lloyd plătea lăutarii ca să tacă. Omul ieșea frecvent pe terasă, mânca fasole cu cârnați și asculta Mozart. Lăutarii îl buriau.

În fața Operei am omagiat-o pe Aka de Barbu. Am aflat că premiera de la ”Aida” a fost întârziată datorită cererii enorme din partea publicului. Opera a sfârșit prin a monta difuzoare în stradă. Hainele și bijuteriile folosite în acea primă reprezentație au fost cumpărate de la talcioc.

Mi-am dat seama cât de iubită a fost Aka de Barbu. Când a ținut un discurs, a fost ovaționată preț de 15 minute.

Istoria Operei nu ar putea fi completă fără mențiunea atacului cu bomba. Momentul este comemorat printr-o placă abia vizibilă de pe fațada instituției.

Finalul turului

ne-a dus pe strada Alba Iulia, spre casa unde cândva locuia Camil Petrescu. Își împărțea clădirea cu un bordel și menționa în scrisorile sale dezmăgirea față de pervertirea tinerilor. Am aflat că ”fetele” erau numite după arome de ceaiuri.

Am încheiat plimbarea noastră în Domul din Unirii. Am admirat orga superbă din interior și am privit în spate la trecutul orașului. Cândva, Timișoara era celebră pentru construcția de orgi. Familia lui Leopold Wegestein a construit sute de atfel de instrumente, răsfirate pe tot teritoriul Banatului. Acum, în majoritatea își fac cuib păsările…

”Timișoara muzicală” mi-a oferit, complet spontan, unul din acele momente care îți taie respirația. Dani Igna, ghidul nostru, este și dirijor, cu o educație muzicală vastă. La finalul turului, în Dom, ne povestea despre un punct din clădire unde acustica este perfectă. Ne-a ilustrat asta, cântând preț de câteva secunde. A fost o demonstrație neașteptată, puternică și extraordinar de potrivită.

Istoria muzicală a orașului încă se scrie, uneori în cele mai spontane moduri.