Porți deschise la Fabrica de Bere Timișoreana

Am vizitat Fabrica de Bere Timișoreana prima dată în urmă cu aproximativ zece ani. La un deceniu distanță, simțeam nevoia unui refresh. Ocazia a apărut în 12 septembrie. Timișorenii au fost invitați, din nou, să treacă porțile uneia din cele mai iubite fabrici din oraș.

Organizarea

A fost impecabilă. Tururile au fost anunțate cu două luni înainte. Am primit remindere și reconfirmări. Am avut la dispoziție toate informațiile necesare participării.

Pregătirea celor de la Timișoreana a dat, din nefericire, de lipsa de atenție specific umană. Turul a fost promovat explicit ca unul dedicat adulților. Asta nu a împiedicat o serie de participanți să se înființeze cu copii și cărucioare la intrare. Au fost refuzația politicos, spre marea mea satisfacție.

Turul

A durat undeva la două ore. Am început în curte, cu un scurt istoric al Fabricii de Bere Timișoreana. Am călătorit în trecutul întreprinderii. Am putut să ne imaginăm o vreme când berea se transporta cu tramvaiul. Și, bineînțeles, ne-am fotografiat cu locomotiva Muki, un simbol încă îndrăgit al orașului.

Explicațiile au devenit progresiv mai tehnice după ce am intrat în fabrică. Ni s-a explicat procesul de fermentare și felul în care berea este produsă. M-am bucurat să aflu că Fabrica de Bere devine tot mai independentă energetic – deșeurile sunt transformate în biogaz. În aceeași notă, Timșoareana își procură undeva la 90% din apa utilizată în producție din foraje propri.

La partea de laborator creierul meu și-a luat o binemeritată pauză. Pentru un om neexperimentat (și, cinstit vorbind, neinteresat) de chimie, bucata aceea din tur a fost puțin prea bogată în detalii.

Mi-am revenit în zona de îmbuteliere, unde ni s-a prezentat, printre altele, evoluția ambalajelor.

Turul s-a încheiat cu o degustare și o invitație să mai consumăm puțin (tot responsabil 😀 ) la terasa Timișoreana. Eu nu sunt mare amator de bere 🙂 . Cele două shot-uri de bere, normală și nefiltrată, au fost arhisuficiente pentru mine. Am dat skip la partea de socializare.

Cu ce am rămas

Cu un respect enorm față de angajații instituției. Am o relație neutră cu berea. Dacă mâine ar dispărea orice strop de bere de pe suprafața pământului, nu aș simți vreun efect în viața mea.

Pot rezona în schimb cu pasiunea pentru un domeniu. Fabrica de Bere Timișoareana a reușit să cultive o loialitate rar întâlnită în rândul angajaților. Toți oamenii cu care am interacționat lucrează acolo de decenii. În vocea lor se simt mândria de aparține de acel loc și afecțiunea față de el.

În paralel, Fabrica de Bere Timișoreana arată o dedicare constantă față de oraș. În ultimul an, cererea și implicit producția de bere au scăzut. Cei de la Timișoreana au transformat o situație nefericită într-o șansă de a forma legături. Pentru un weekend, au oprit producția și au ales să își împărtășească povestea cu noi. Mi se pare un gest de o delicatețe rară.