Sounds of Fantasy în Parcul Rozelor

Vineri și sâmbătă, Parcul Rozelor a devenit gazda unui eveniment special: Sounds of Fantasy, o producție impresionantă marca Filarmonica Banatul.

Evenimentul

Este deja la a patra ediție. Am reușit să ratez cu bio primele trei, nu am criteriu de comparație. Dar pot să afirm fără să exagerez că a fost magnific. Pe scena din Rozelor s-au reunit Orchestra simfonică „Remus Georgescu”, Corul „Ion Românu” și Corul comunitar. Lor li s-au alăturat soliștii Rut Iovescu, Ana Kui și Claudiu Șola.

Inițial am interpretat demersul ca o încercare de a aduce muzica simfonică mai aproape de public. Mi-am schimbat păererea pe parcurs. ”Sounds of Fantasy” ne-a amintit cât de atotprezent este acest gen muzical, câte legături am format cu el fără să ne dăm seama.

Filarmonica nu este pentru toată lumea. O spun fără intenția de a critica. Nu toți oamenii sunt făcuți să rabde două ore pe Bach și e perfect ok așa. În opoziție, filmele atrag un public mult mai larg. Ceea ce probabil nu conștientizăm este cât puternic se leagă muzica instrumentală de marele ecran. O imagine poate evoca emoții, da. Dar muzica duce asta la nivel. O coloană sonoră bine aleasă ne subjugă, ne face să suferim și să sperăm alături de eroi. Creează tensiune, oferă ușurare. La ani distanță, coloana sonoră a unui film încă mai evocă stări puternice, chiar și atunci când am uitat aproape cu totul acțiunea.

Realizarea

Dacă Sounds of Fantasy este trailerul stagiunii care urmează, o să mă mut la Filarmonică. Deja aveam un respect enorm pentru instituție. În seara aceea, Fila a reușit să ducă excelența la alt nivel.

Corurile, orchestra, soliștii și dirijorul au fost buni. Până aici, previzibil. Nu am anticipat cât de mult avea să conteze partea video. Recitalul a fost completat de proiecții. Inițial imaginile prezentau secvențe din filmul care a dat coloana sonoră de pe scenă. Dar pe măsură ce melodiile avansau și tensiunea creștea, imaginile din film se suprapuneau cu cele ale orchestrei. Un simbol extrem de puternic. În spatele fiecărui film celebru se află sute de oameni care contribuie la coloana sonoră și implicit la sufletul producției. Un film mut sau lipsit de muzică ar fi prea puțin memorabil.

Recitalul a inclus coloanele sonore din Avengers, Lord of The Rings, King Kong, Avatar și multe altele. Am savurat tot concertul, dar, previzibil, am reacționat mai puternic la filmele cunoscute. Am zâmbit când l-am văzut pe Tony Stark pe ecran. Avengers rămâne una dintre francizele mele favorite și mă bucur că a fost inclusă.

Cel mai așteptat moment din program a fost melodia din Game of Thrones. Da, serialul s-a încheiat penibil, dar intro-ul acela are ceva … primal. Atinge ceva în mine, îmi ridică părul în ceafă. Am ascultat melodia respectivă în zeci de interpretări, multe excepționale. Mă temeam vag pentru ce o să ascult acum. Apoi corul a început să cânte și brusc am simțit cum mi se face pielea de găină. A fost o interpretare puternică, ce a luat cu asalt spațiul și ne-a transportat pe toți în altă lume. Am simțit frigul, violența, inevitabilul.

Interpretarea respectivă mă va bântui mult timp. Am ascultat-o pe repeat de câteva zeci de ori. Mereu are același efect asupra mea. Mă simt, poate nejustificat, mândră și justificat privilegiată. Trăiesc în orașul sutelor de posibilități. Timișoara îmi oferă zi de zi mai multe. Iar muzica ce se naște în acest oraș are o forță proprie și o calitate extraordinară.

A fost unul din acele momente care ți se întipăresc în memorie. Noaptea, parcul și forța a zeci de voci strecurându-se prin întuneric.