Awakening – Concert Simfonic
Week-end-ul trecut a închis Festivalul Internațional ”Timișoara Muzicală”, ediția a L-a. Filarmonica și Opera au marcat momentul cu două performanțe extraordinare.
După ce două luni ”Timișoara Muzicală” mi-a acaparat calendarul social, nu era să ratez tocmai finalul. Așa că vineri și duminică m-au adus, din nou, la porțile acestor instituții devenite între timp atât de dragi.
Awakening
Descrie perfect ce s-a întâmplat în seara aceea la Filarmonică. Când Leo Hussain a ridicat bagheta, energia s-a schimbat în sală. Simțeam cum în jurul meu spectatorii deschid, metaforic vorbind, ochii. Muzica respira. Noi, alături de ea.
”Tintagel” are un efect curios. Asculți și te simți ca eroul acela care deschide ochii după bătălia finală. Totul în jur îți pare mai colorat, lumea, plină de posibilități. Pe măsură ce poemul avansează, lumea îți pare tot mai frumoasă și mai ofertantă. Te simți mai tânăr, se naște în tine un implus de a explora. Te trezești.
”Tintagel” șterge temporar cu buretele ceea ce ani de viață au stricat. Renaște în tine un fel de inocență. Și ajungi să te întrebi când și de ce ai încetat să mai apreciezi frumusețea acestei lumi,
Soliștii
Alexandra Conunova și Valentin Răduțiu au fost artiștii invitați ai Filarmonicii pentru acest eveniment. Înainte de concert, Filarmonica a publicat și un interviu cu cei doi. Îl puteți vedea aici. Reel-ul acela m-a făcut să îndrăgesc soliștii chiar înainte să-i ascult live. Interviul se simte sincer. Este evidentă aprecierea pe care cei doi și-o poartă reciproc, dar și publicului din Timișoara.
Pe scenă, sentimentele acestea s-au tradus într-o interpretare de excepție. Un duo de tip vioară și violoncel nu este foarte comun. Conunova și Răduțiu mi-au prezentat o altă față a lui Strauss. Iar pe tot parcursul interpretării, chimia dintre cei doi a fost evidentă.
Concluzia mea, la finalul unei seri reușite: Filarmonica știe să ofere ”a grand finale”. Ultima reprezentație din cadrul festivalului a fost la înălțime, dar a reușit să rămână fidelă modelului cu care Fila ne-a obișnuit deja: soliști și dirijori excepționali și un repertoriu în egală măsură interesant dar și accesibil.
