Tur ghidat – Timișoara interbelică

Când s-a anunțat turul ghidat ”Timișoara interbelică”, m-am blocat puțin. Am încercat să evoc o imagine din oraș, oricare, pe care să pot să o leg de temă. Nu am găsit nimic. Interbelicul, în mintea mea, este strâns legat de București, Corso și Camil Petrescu. Imaginea se cerea completată.

Orbire selectivă

Cât de mult percepem de fapt din ceea ce vedem? De câte ori ne oprim să admirăm, să punem locurile pe lângă care trecem într-un context mai larg? Fiecare clădire ascunde o poveste. Dar în filmul vieții noastre, aceste povești sfârșesc ca elemente de decor.

Ajung în Piața 700 de câteva ori pe săptămână. Cunosc străzile dintre Louis Țurcanu și Parcul Botanic ca pe propriul buzunar. Constat acum că niciodată nu m-am oprit să privesc locul cu adevărat. Așa am sfârșit prin a ignora o zonă nu doar plină de istorie, dar și de bijuterii arhitecturale.

Timișoara interbelică a fost, în tot acest timp, în fața ochilor mei.

Arhitectura interbelică din oraș

S-a dezvoltat în afara zidurilor fostei cetăți, dar s-a insinuat, discret, către centrul orașului.

Cum se distinge o clădire interbelică? Prin câteva elemente. Arhitectul Albert Krausz transformă volumele clădirilor în ornamente. Apar balcoanele rotunjite, coloanele decorative.

În opoziție, Fenyves Károly promovează un stil marcat de ornamentații din cărămidă aparentă. Stilul lui Michael Wolf se individualizează prin feronerie și geamuri cu forme mai atipice.

Timișoara interbelică era un loc aflat în plină transformare. Recent anexat de România, orașul încă își descoperea noua identitate. Stilurile clădirilor reflectă asta. Construcțiile lui Albert Krausz, Fenyves Károly și Michael Wolf sunt marcate de influența austro-ungară. Dar, treptat, și neoromânescul a ajuns să își facă simțită prezența.

Fun fact: neoromânescul este singurul stil promovat de un stat ca stil național. În Timișoara, îl legăm de numele lui Ion Mincu. Elementele sale definitorii sunt cula, coloanele ”dolofane”, arcele împrumutate din stilul brâncovenesc și ornamentele de factură otomană.

Și stilul art deco și-a lăsat amprenta în oraș. Reprezentative pentru acest curent sunt fostul hotel Carlton și Cinema Studio. Fantele de pe fațadata cinematografului? Pur decorative, amintesc de camerele de proiecție.

Turul ghidat

A continuat către sediul primăriei. Am fost invitați să admirăm decorațiile de pe fațada clădirii. Motivul șnurului, evident în jurul ferestrelor, este împrumutat din arhitectura bisericească.

Revelația zile a fost, culmea, Filarmonica. Am vizitat-o undeva la 50 de ori. Știti ce nu mi-a trecut vreodată prin cap? Că scopul inițial al clădirii ar fi fost altul. Inițial, sala Capitol și grădina ei au fost cinematografe.

Turul s-a încheiat la Facultatea de Mecanică, o zonă nouă pentru mine. Cantina și căminele facultății au fost o surpriză plăcută. Să fii student și să locuiești într-un asemenea loc…

Experiența mea

Ce vă relatez mai sus este meritul exclusiv al lui Dan Codre, ghidul nostru. Am ”asamblat” acest articol din notițele luate în timpul turului. O fac în primul rând pentru mine – vreau să îmi amintesc experiența și să mă inspir mai departe din ea.

Mai intervine un aspect. La începutul ghidajului, Dan Codre a pus în cuvinte ceva ce gândesc de mult timp: cei mai buni ambasadori ai unui oraș sunt locuitorii săi. De aceea Visit Timișoara pune atâta preț pe aceste initiațive, de aceea PPC le sponsorizează. Ca și ”consumator”, simt o responsabilitate: să dau mai departe. Imperfect, cu multe detalii lipsă, dar cu speranța că ceva de aici o să vă inspire.

Cândva, când aveți chef de o plimbare, mergeți spre Louis Țurcanu. Acolo, în spațiul delimitat de liniile de tramvai, Piața 700 și Strada Paris, se ascund adevărate bijuterii arhitecturale. Priviți-le, priviți-le cu adevărat.