Cavalleria Rusticana la ORT

În prag de sărbători, ORT ne-a delectat cu operă scurtă, dar intensă. În fond, ce ar fi Paștele fără puțină gelozie și o crimă. 🙂

Esențele tari vin în doze mici

Iar ”Cavalleria Rusticana” este dovada acestui lucru. Un singur act, toată forța operei comprimată în puțin peste o oră. Verism italian. Sau dovada că și oamenii simpli pot crea povești puternice.

Premisa este simplă. Turiddu o iubea pe Lola. Lola stă prost cu răbdarea. Așa că atunci când Turiddu pleacă în armată, Lola își găsește consolarea în brațele lui Alfio, cu care se și mărită.

Turiddu revine, zice ”fluff it” și dă iubirii o a doua șansă alături de Santuzza. Lola, nu foarte amuzată de situație, decide că i-ar sta bine cu… doi iepuri. Turiddu cedează, Santuzza află și, mânată doar de sentimente pure și deloc răzbunătoare, îi pârăște la Alfio.

Alfio, sangre caliente, îi vine de hac lui Turiddu. Toți plâng, viața e dramatică.

Eu, om neinițiat, am apreciat cinismul poveștii. Toate personajele sunt problematice. Într-un context mai modern, le-ar fi stat bine la terapie. Dar suntem cu câteva secole în urmă, unde problemele sentimentale se rezolvă cu intrigi și săbii.

Aparent ”Cavalleria Rusticana” este apreciată pentru cor. Interpretarea ORT a confirmat acest lucru. Este unul din acele momente în care uiți de tot și lași muzica să te poarte. Când îți revii din extaz, te lovește și o altă semnificație – corul, sau satul, sunt o metaforă reușită a indiferenței umane. Toată tragedia asta se petrece, în fond, sub nasul satului. Nimeni nu intrevine. Umanitatea in a nutshell.