Bolnavii – premieră la TNTM

Îmi este greu să scriu despre lucrurile care îmi plac. Atunci când un eveniment nu e pe gustul meu, ideile se așează repede și uniform. În antiteză, când vine vorba de o reprezentație bună, am nevoie de zile sau chiar săptămâni până când reușesc să pun în cuvinte ceva coerent.

Premiera ”Bolnavii” a avut loc pe data de 8 martie. De atunci, mă bântuie constant. Și cu cât analizez seara respectivă mai mult, cu atât mai multe nuanțe descopăr. Încă procesez.

Subiectul

Piesa BOLNAVII face parte din ceea ce Antonio Álamo a numit Trilogia puterii. În traducerea Ioanei Anghel, BOLNAVII reprezintă radiografia unui continent bolnav de bolile conducătorilor săi, o radiografie pe cât de incisivă, pe atât de plină de imaginație și de umor. Dramaturgul spaniol Antonio Álamo deconstruiește în textul său mecanismele totalitarismului, declarându-le simptome ale unor spirite degradate și demonstrează această lipsită de orice echivoc teoremă socială și politică, folosindu-se de o serie de cobai istorici: Hitler și Eva Braun aflați la ora ultimei sincerități, Stalin, Beria, Hrușciov și o pleiadă de figuri din anturajul dictatorului, cu toții devorați de sistemul pe care l-au creat. De asemenea, Álamo folosește ca substanță de contrast cea de-a treia figură-cheie a istoriei moderne a Europei – Winston Churchill.

Sursa https://www.facebook.com/tntimisoara

Așa suna descrierea de pe TNTM. Suficient cât să atragă fără să îmi ofere prea multe indicii despre ceea ce urmează să văd.

În mintea mea de om simplu, ce am văzut s-a tradus mult mai pragmatic: puterea îmbolnăvește. Hitler, Stalin, Hrușciov – toți au scris un capitol dureros în istoria lumii. Iar viziunea lor a infectat un continent întreg. Paranoia lor se propagă, nimeni nu se mai simte sigur. Pe măsură ce pășești mai adânc în mintea dictatorilor, simți că rămâi fără aer. ”Bolnavii” este o piesă apăsătoare. Ți se face frică, îți dorești să se termine, dar ceva te ține în loc. Știi că asiști la un moment oribil, dar în egală măsură nu îți poți lua ochii de pe scenă. Iar asta spune totul despre calitatea interpretării.

Realizarea și interpretarea

Au fost ambele, la alt nivel. TNTM are o reputație bine stabilită în acest sens, dar ”Bolnavii” a ridicat ștacheta mai sus.

Decorurile sunt completate de efecte vizuale. În ”episodul Hitler”, zidurile din jur plâng, cutermurate de explozii. Pe fundal se plimbă câinii dictatorului. Se opresc, privesc la public. Lasă o urmă trecătoare când glonțul îi lovește.

În scenele cu Stalin, nu mi-am putut lua ochii de la fundal. Personajul m-a speriat. Fundalul a amplificat anxietatea – pomii se clătinau amenințător, decorul propaga o stare de ostilitate.

Matei Chioariu a jucat un dublu rol – întâi Hitler, apoi Hrușciov. A reușit să întruchipeze foarte convingător și nebunia lui Hitler și duplicitatea lui Hrușciov. Ion Rizea mi-a dat fiori în rolul lui Stalin.

Churchill a rămas la stadiul de substanță de contrast. Îți este ușor să uiți de el, deși a fost jucat extrem de bine. Dar poate este un artificiu intenționat – nebunia va lăsa mereu un impact mai puternic decât rațiunea.

”Bolnavii” este o piesă necesară

Chiar dacă, în calitate de spectator, simți că rămâi fără aer. Tocmai de aceea.

Rolul teatrului nu este doar să ofere divertisment. Uneori teatrul este aici ca să ne amintească și să ne prevină. Dacă un fragment de două ore lovește atât de puternic, oare cât de tare lovește realitatea?

Pentru mine, mai mult decât o privire spre trecut, ”Bolnavii” este un avertisment despre viitor: am fost odată acolo. Iar istoria are, din păcate, tendința să se repete.