Der Kirschgarten la Teatrul German

Continuăm cu ghinioanele. ”Livada cu vișini” la Teatrul German de Stat Timișoara.
Aici, conflictul a fost pur o chestiune de gust. În apărarea piesei, multe voci din online o laudă. Dar suntem pe blogul meu, unde citiți părerile mele. Iar eu sunt, pare-se, mai trandiționalistă.

Scenariul promitea

Nu am citit piesa. Dar, în ciuda libertăților artistice din interpretare, cred că intuiesc cam cum arăta originalul. Livada de vișini, conexiunea plină de semnificații ce unește generații. Urmașii răniți, inresponsabili, inevitabila pierdere. Rușii transformă tragicul în poezie.

Cred că m-aș fi împăcat bine cu o interpretare mai fidelă scenariului.

Cu ce nu am rezonat

Ok, m-ați prins, sunt bătrână. Am sentimente amestecate privind cultura woke. Înțeleg de unde vine, dar mă irită că este atât de … unidimensională. Chiar e musai să transformăm totul în întrebări despre identitatea sexuală?

Un personaj se întreabă, fără context sau noimă, dacă e bărbat sau femeie. Nicio legătură cu piesa, dar hey, am bifat un stereotip.

Același personaj ne arată, din nou, complet random, sânii. Nu sunt vreo pudică, am văzut destule funduri și piepturi la balet. Apreciez nudidatea când are sens. Când transmite vulnerabilitate, statut social, sau pur și simplu ajută dansatorii să se miște mai lejer. În ”Livada cu vișini” s-a simțit ca un alt punct pe listă.

Fumatul pe scenă

Sunt fumătoare. Nu sunt mândră de asta, o menționez pentru că, inevitabil, am o toleranță mai mare față de putoare și fum. Chiar și așa, fumatul de pe scenă mi-a provocat disconfort. Dispărea o țigară, apărea alta.

Sala, prost aerisită, nu făcea față. Pe la jumătatea reprezentației, se simțea ca un birt de pe vremuri, iar eu respiram tot mai greu. Probabil nu a ajutat nici faptul că stăteam în primul rând, dar dacă eu, ca fumător, m-am simțit inconfortabil, nu vreau să știu cum s-au simțit ceilalți.

Îmi pare un caz unde acuratețea ar trebui să cedeze puțin, pentru confortul public. Zău că am fi înțeles același lucru și dacă personajele se plimbau în gură cu gumă de mestecat în formă de țigări sau ceva. Dar nah, musai să pută și să tușească.

Nicht begeistert.