Recitalurile de la ora prânzului se înscriu într-o categorie aparte. Sunt bizare. Poate pentru că din start nu se adresează unui public larg. Nu sunt glam, nu au parte nici de afișe sofisticate, nici promovare zgomotoasă. Oamenii care vin sunt în general în trecere. Îmbrăcați de lucru, își iau o pauză de Mozart între două ședințe. Este un fenomen interesant, care contribuie la farmecul subtil al acestui oraș. Joia muzicală Până recent nu știam că Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran” Timișoara găzduiește și recitaluri. Asta deși locul îmi este cunoscut. Timp de cinci ani, a fost martor la toate dramele mele de stundentă. Dar pe-atunci preferam să mă pierd printre…