Dintre toate cuvintele din DEX, cel care m-a bântuit multi ani și se încăpățânează să mă urmeze este ”egoist”. ”Nu vrei sa dai tema la copiat? Egoista?”, ”Refuzi să stai a 5-a oară săptămâna asta suplimentar în locul meu? Egoista?”, ”Nu stai să mă asculți cum mă plâng a 10-a oră la 12 noaptea? Egoista!”. M-am temut și am fugit de acest cuvânt cât am putut, atât profesional, cât și personal. M-a scutit asta de etichete? In niciun caz. Din contră, pretențiile au început să crească. Și iată-mă consumându-mă aiurea pentru oameni care se dau la fund imediat ce i-ai ajutat, ca să reapară prompt de îndată ce nevoia îi împinge iar spre mine. Și-așa am ajuns în prag de burnout la nici 30 de ani. Am pierdut șirul dimineților în care mă trezeam lipsită de chef și energie, forțată să mă fac față din nou șirului de ”ajută-mă”. Am ajutat pe măsura forțelor și dincolo de ele. Iar la un moment dat m-am decis să-mi bag picioarele. Mi-a luat mult timp să găsesc frâna și chiar mai mult să mă încumet să o folosesc. Să învăț că DEX-ul mai are zeci de alte cuvinte, în frunte cu ”Nu”. Simplu,…