#magic

”Și, nu scrii despre Magic?”

”Bine”.

Atât că probabil nu scriu ceea ce trebuie. Pentru că Magic Slovenia Salsa Festival a sfârșit prin a fi despre oameni, mai mult decât despre dans.

Da, ringul de dans și-a reafirmat magia. Au fost luminile și muzica și nopțile albe și zeci de dansuri perfecte. Le-aș fi găsit și în altă parte. Dar MSSF s-a diferențiat prin sentimentul de conectare.

Străinul care ne-a abordat pe la 4 dimineața. ”You don’t know my name, you don’t know who I am, but tonight I am buying you drinks.”

Patru oameni, un italian, un francez și două românce, stând la intrarea în hotel, noaptea, pe o ploaie groaznică, cântând cât îi țineau plămânii ”Money, money, money” de la ABBA.

Dimineața în care m-am trezit la 7, am ieșit afară și am întrebat o prietenă ”vrei să ne plimbăm?”. Și am parcurs centrul Ljubljanei în ceață, povestind, deschizându-ne, în timp ce orașul dormita indiferent.

Îmbrățișarea lui Reggie.

Ziua în care ne-am decis spontan să dăm o fugă până la Bled, iar lacul ne-a întâmpinat cu peisaje rupte din basme.

Paznicul care m-a luat în brațe, la țigară, pur și simplu pentru că era frig și tremuram.

Zăpada care a început să cadă ca la comandă la plecare și ne-a călăuzit pe drum, ca o mângăiere prelungită de rămas-bun.

Zâmbete. Aproape două mii de oameni care își zâmbeau pe holul hotelului. Fără să se cunoască, fără să se placă. Doar pentru că …. magie. Iar în spațiul acela de trei zile, în orașul acela mic dintre munți, oamenii au fost magici. Poate pentru că ne simțeam în siguranță. În sfârșit un loc unde nu mai trebuie să ne prefacem. Unde putem fi anonimi dacă vrem, unde putem să dansăm, sau să ne plimbăm în ceață, sau doar să ne oferim îmbrățișări spontane. Fără ca cineva să judece.

Magic a fost despre oameni. O reconfirmare. Lasă oamenii să fie ce vor. Și vei constata că majoritatea aleg să fie… magici. 🙂