-
Dialogues with destiny la Filarmonică
”Dialogues with destiny” aproape că ar fi fost uitat în valul de evenimente din luna martie. Uneori, viața te lovește cu atâta intensitate încât cele mai frumoase momente trec aproape neremarcate. Sigura reprezentație de la Filarmonică din luna martie la care am fost prezentă a fost și una dintre cele mai frumoase. Cornul Povesteam despre obiceiul filarmonicii de a aduce în atenția publicului câte un instrument și un solist. ”Dialogues with destiny” a stat sub semnul cornului și a lui Ionuț Podgoreanu. Am aflat, citind ulterior, că Ionuț Podgoreanu este și profesor. S-a simțit și în reprezentație. În ciuda aspectului sever, Podgoreanu tratează publicul cu blândețea unui pedagog. Apare pe…
-
Beyond the veil – concert simfonic
Februarie a fost o lună bogată în evenimente pentru mine. Am mers undeva aproape zilnic. Așa că, statistic vorbind, era o chestiune de timp până când urma să am puțin ghinion în alegeri. ”Beyond the veil” mi-a lăsat un gust amar. Filarmonica nu a fost de vină. Solista Nurit Stark a fost invitata Filarmonicii la acest eveniment. Născută la Tel Aviv, Stark este poate una dintre cele mai bune violoniste contemporane. O spun criticii, o confirm și eu. Niciodată nu am asistat la o interpretare atât de complexă și de puternică. Stark biciuiește vioara. O forțează să scoată sunete noi, să i se supună. Solo-urile ei au energia unei bătălii.…
-
Kurtag 100 – recital cameral
Îmi doream de foarte mult timp să vizitez Palatul Lloyd. Așa că atunci când Filarmonica Banatul Timișoara a anunțat un recital cameral în locația respectivă, am simțit că am câștigat la loto. De două ori. Muzică clasică și o locație nouă? În viața mea nu am cumpărat mai repede un bilet undeva. Clădirea Este emblematică pentru oraș. Efectiv nu ai cum să nu o remarci dacă te-am plimbat măcar odată prin centru. În drumul pe care privirea îl face de la clădirea Operei către Catedrală, se oprește fără să vrea pe Palatul Lloyd. Impunător, renovat cu gust, este un loc menit să te facă puțin curios. Interiorul se ridică la…
-
Light & Fire – concert simfonic
Am mers pentru Stravinski. Am rămas pentru Benedict Klöckner. Poate cel mai frumos aspect, la reprezentațiile de la Filarmonică, sunt invitații. Deși poate că ei sunt un pretext. Prin ei, se scoate din anonimat un instrument. Într-un spațiu în care armonia dintre instrumente este crucială, aceste solo-uri ne amintesc că în spatele fiecărui sunet se ascunde un destin, o pasiune. Mi se pare minunat că, din când în când, Filarmonica le pune în centrul scenei. Benedict Klöckner A fost solistul invitat la ”Light & Fire”. Îmi va rămâne în memorie drept cel mai entuziasmat solist de până acum. A concertat impecabil. Dar ce a urmat, a fost în egală măsură…
-
New beginnings – concert de Anul Nou
Am vrut să sărbătoresc cumva trecerea dintre ani. Asta deși în general nu sunt fan petreceri de Anul Nou. Chiar și înainte de Linda, mi se păreau … forțate. Odată cu venirea divei, miezul nopții a început să însemne panici și “complimente” la adresa petardelor. Tranziția 2025/2026 a venit cu câteva schimbări. Prima, și cea mai importantă a fost că s-au interzis petardele. Iar cu asta ne-am relaxat și eu și câinele. Pe lângă asta, simțeam nevoia să mulțumesc lui 2025. A fost un an bun, poate cel mai bun de până acum. Concertul de Anul Nou părea un final frumos pentru un an care a stat sub semnul descoperirii…
-
Recviem ”In Memoriam”
dedicat victimelor comunismului Ieri, Timișoara a comemorat. Lumânări pe treptele Catedralei, demonstrații prin centrul orașului. În Filarmonică, la câțiva pași de scările unde au murit în decembrie 1989 atâția oameni, a avut loc un concert vocal în amintirea victimelor. Nu voi comenta evenimentul. Anumite zone refuz să le ating. Sunt onorată că am putut participa. Dar aș vrea să analizez puțin titlul. Victimele comunismului Nu ale revoluției. Avem cifre despre oamenii care și-au dat viața între 16 și 25 decembrie 1989. Inexacte, dar există. Timișoara abundă de plăci comemorative. La 36 de ani distanță, revoluția este un subiect scris cu sânge în memoria colectivă. Dar victime ale comunismului nu au…
-
Farewell concert by Radu Popa
Ar fi fost păcat să treacă anul fără să mai dau o șansă Filarmonicii. După Candlelight Concert, spațiul mi-a rămas în minte ca un loc înghesuit și vag ostil. Dar omul sfințește locul. Așa că noiembrie m-a găsit din nou în sală. Iar de data aceasta, experiența a fost din cu totul alt registru. Un altfel de public Am ajuns la concert după o zi care m-a lăsat secată de energie. Într-atât încât nu îmi doream decât să mă las în scaun, să închid ochii și să nu gândesc preț de câteva ore. Urcând scările către Filarmonică, ideea unei ”confruntări” cu lumea mi se părea mai extenuantă ca de obicei.…











