Orgile Cetății – Stabat Mater
Evenimentul din 12 august m-a adus în ceea ce consider a fi una din cele mai frumoase biserici din oraș: Biserica Romano-Catolică Sf. Ecaterina
Locul

Puțini cunosc biserica după nume. Dacă le spui de ”biserica de pe o stradă laturalnică din Libertății” s-ar putea să detectezi un semn de recunoaștere. Biserica Romano-Catolică Sf. Ecaterina rămâne unul din cele mai slab promovate obiective din oraș. Asta deși este o bijuterie arhitecturală și depășește, în frumusețe, Domnul sau Catedrala.
Când am descoperit barocul Timișorean, în urmă cu un an, biserica respectivă ne-a fost indicată ca un simbol. Nu am putut să o vizitez atunci, iar alte șanse nu s-au mai ivit, până recent. A fost o surpriză de proporții.


De afară, fațada bisericii nu îți indică prea multe. Clădirea este îngrămădită în peisaj, poziționarea ei te face să treci pe lângă ea fără să o observi. La interior, lucrurile se schimbă notabil. Spațiul abundă de detalii. În mod neașteptat, locul este extrem de luminos. Două geamuri imense cu vitralii lasă lumina să pătrundă și îți permit să observi toată frumusețea din jur. Tavanul este o operă de artă; băncile vechi se îmbină firesc cu detaliile aurite de pe laterale. Statuile privesc, în mare lor majoritate, în jos. Lipsește aerul sobru, atât de tipic lăcaștelor de cult catolice.
Toate aceste elemente sunt puse în valoare de candelabre. Locul pare făcut să invite, nu să sperie. Iar orga, bineînțeles, este superbă.
Recitalul

Giovanni Battista Perogelsi a fost o alegere inspirată. S-a simțit liniștitor. Vocile Violetei Tulbea și ale Adei Petra Mîrza au complementat perfect viorile, violoncelul și orga. Sunt voci muncite și se simte.
Latina mea de baltă mi-a permis să înțeleg, în mare, melodiile. În continuare privesc religia ca un pretext. Ascultând recitalul, l-am dezgolit, mental, de orice conotație religioasă. Am închis ochii, m-am lăsat condusă de voci, am savurat momentul.
Cândva, într-o zi de miercuri, în timp ce afară avea loc o eclipsă, câteva zeci de oameni s-au adunat sî asculte Pergolesi într-o biserică în stil baroc. A fost catatonic.


