Vorpark Fabric – din nou ghid

Weekendul trecut a stat sub semnul evenimentului Vorpark Fabric. Iar dacă în centru zilele orașului se sărbătoreau cu concerte și acrobații, în Fabric a stat în prim-plan patrimoniul cultural al orașului.

După ce SECESSION x HERITAGE OF TIMIȘOARA în Piața Plevnei mi-a permis să fiu prima dată ghid, am decis să repet experiența, în Fabric. S-a dovedit a fi cu totul diferit, în cel mai frumos mod.

Fabric

Plevnei a fost despre arhitectură. Dar Fabric este despre oameni. Documentându-mă pentru turul ghidat, mi-a devenit clar un lucru: povestea pe care vreau să o spun va avea în prim-plan comunitatea. Clădirile aveau să fie doar o punte de legătură cu alte destine.

Pe lângă materialele furnizate de Heritage of Timișoara, cartea Gettei Neumann s-a dovedit a fi o resursă extraordinară. În ”Jewish Timișoara”, Getta Neutmann documentează și Fabricul din trecut, punând accent pe importanța acestui cartier în viața evreilor din Timișoara. Mi-a rămas gândul la o poză cu o clasă de copii stând în fața Școlii Primare Israelite. Fotografia respectivă datează de prin 1945. La aproape 100 de ani distanță, puțini își amintesc de existența acelei școli. Clădirea a fost mutilată cu renovări incompatibile cu statutul de monument istoric. O fărâmă din istoria evreilor din oraș aproape că s-a șters.

Concluzia respectivă m-a speriat. M-am simțit responsabilă. Vorpark Fabric a fost cândva unul din locurile unde s-a scris istoria evreilor din oraș. Pe lângă Sinagogă, a găzduit Școala Primară Israelită (devenită ulterior școala cu predare în limba ebraică) și căminul de bătrâni al comunității. În casa de lângă Sinagogă, ultimul rabin al Timișoarei, Ernest Neumann, și-a petrecut ultimii ani din viață. Sunt pagini din istorie care nu au voie să fie uitate. Am încercat să le prezint cât mai respectuos cu putință.

Turul ghidat

Planul inițial era să țin un tur, de la ora 10.00. Am preluat ulterior și turul de la ora 16.00. Pregătirea conținutului s-a dovedit, retrospectiv vorbind, cea mai ușoară parte. Fabric este în renovare. Străzi întregi sunt blocate, trotuarele sunt greu sau deloc accesibile. În plus, în ziua respectivă se anunțaseră undeva la 38 de grade. Nu neapărat ideal.

Teoretic, locurile la cele două evenimente erau ocupate complet. Practic, bănuiam că multă lume o să renunțe din cauza căldurii.

M-am înșelat. Oamenii au sfidat canicula și s-au prezentat oricum. Au avut răbdare. Primul tur trebuia să dureze o oră. Cu povești și navigat printre ”tranșee”, am ajuns la două. Reacțiile au fost peste așteptări. Am primit multe întrebări, umorul meu dubios a fost primit cu râsete. Lumea părea sincer interesată și foarte puțin deranjată de condiții.

Pe lângă fragmentele din istoria comunității evreiești, am lăsat loc și de povești mai puțin apăsătoare. Am spus-o atunci și o susțin și acum: pentru un procent semnificativ ai locuitorilor de atunci, Vorpark Fabric a fost o țeapă imobiliară de proporții. Primăria le-a impus să construiască doar case cu etaj. Cam pe când ultimele construcții din zonă se finalizau, a venit un inginer și le-a mutat frumos Bega de sub nas. În plus, i-a lăsat cu trei ani de șantier, cât a durat modificarea cursului apei.

O mențiune onorabilă o merită și fosta Casă Parohială Romano-Catolică din Fabric. Finalizarea clădrii a fost amânată cu nouă luni, iar bugetul inițial alocat a fost depășit cu mult. Motivul? Preoții au cerut numeroase modificări, inclusiv mutarea unei băi și construcția unei scări suplimentare.

Viitorul

Cu fiecare tur ghidat pe care îl țin, perspectiva mea asupra orașului se schimbă. Percep altfel clădirile din jur, devin mai acut conștientă de câte destine s-au scris în Timișoara. După ”Vorpark”, văd în sfârșit frumusețea Fabricului. Va mai dura poate ani până când construcțiile din cartier vor reveni la strălucirea de odinioară, până când poveștile care s-au scris acolo vor fi onorate așa cum merită. Dar mergem în direcția potrivită. Pe lângă lucrările de amploare de infrastructură, se conturează deja al doile proiect major. Despre asta, în următorul articol.