Bienala INTERDESIGN 2026

Ce treabă am eu cu designul? Niciuna. M-ați prins, m-am dus pentru clădire.

Garnizoana Timișoara

este una dintre clădirile-simbol din Libertății. Asta nu m-a împiedicat să trec pe lângă ea de câteva sute de ori fără să o privesc cu adevărat. Bienala INTERDESIGN a schimbat asta. Am admirat pentru prima dată cu adevărat detaliile fațadei. Am concluzionat că locul are potențial. Renovată, clădirea ar fi greu de ignorat. Apoi am pătruns în curtea interioară și m-a lovit durerea de cap.

Pe bune?! Eu înțeleg că spațiul este mai mult utilitar decât turistic. Prea mulți oameni probabil nu ajung în curte. Chiar și așa, starea clădirii nu poate fi justificată. Dacă fața mai merge, partea ascunsă pieței arată sub orice critică:

Interiorul scapă la limită. Are un aer îngrijit. Tot simți că s-a făcut minimul necesar: pereți albi și curățenie. Cu puțin efort, locul ar putea fi următorul hot-sport cultural din centru. Există spațiu, proximitate, poveste. Mai lipsește un plan concret.

Expoziția

Am intrat fără să știu la ce să mă aștept. Am fost întâmpinată de una din cele mai versatile colecții de până acum. Gameart, postere, materiale publicitare, randări grafice, desen tehnic, schițe ușor abstractizate și design de interior, toate au fost bine-reprezentate.

Dar preferata mea a fost instalația de mai jos:

Ceva din combinația respectivă a rezonat puternic cu mine. Un nor negru, plutind într-o cameră cu aer dezafectat. Dovada că și cele mai sumbre spații pot deveni poetice, cu un strop de imaginație.

Bienala INTERDESIGN pare genul de expoziție cu priză la publicul larg. Oricât de habarnist ai fi, tot o să găsești ceva care să îți placă. Fără să vrei, o să îți simți privirea poposind pe un exponat. Poate o să te întrebi de ce, dintre sutele de imagini, una anume ți-a atras interesul.

Recomand.