„Cantata cafelei” la Ion Vidu

Știți ce au în comun (aproape) toți artiștii din Timișoara? Sunt absolvenți de Ion Vidu. Inevitabil, de fiecare dată când un interpret local îmi atrage atenția și îi citesc biografia, numele liceului apare acolo.

”Ion Vidu” este locul acela din umbră – deseori ignorat, dar indispensabil în scena culturală a orașului.

Am avut ocazia rară de a-i trece pragul în ”Săptămâna Verde”.

Liceul

Eu sunt absolventă de real. Anii mei de liceu au însemnat mate la greu și ore de căutat erori în Turbo Pascal. Muzica și desenul erau considerate ”materii de crescut media”.

”Ion Vidu” mi-a arătat o altă perspectivă – un loc unde arta este în prim-plan: pianul din hol, picturile de pe pereți și muzica răsunând din amfiteatru. Ah, să fii licean și poți profita de asta în loc să îți bați capul cu matrici.

Când ușile sălii ”Mihai Perian”s-au deschis, mi-a fost greu să asimilez imaginea. Sala poartă amprenta arhitecturală a altei generații. Sunt aproape sigură că ”pe vremuri”, pe aceeași scenă defilau pionierii. Anii au trecut, frumusețea locului a rămas. Nu cred că Timișoara mai are ceva similar. Perspectiva, felul în care privirea îți este ghidată spre scenă, sunt ceva special.

„Cantata cafelei”

A durat undeva la jumătate de oră. O operă comică în miniatură, superb interpretată. Solista a fost hilară. Interpretării s-au adăugat interacțiuni discrete cu publicul.

Alegerea mi s-a părut foarte potrivită. De ceva timp caut căi de a introduce muzica clasică generațiilor mai tinere. Sunt un om care a fost terorizat de Vivaldi și Mozart la o vârstă când sufletul meu cerea Nightwish. Rezultatul a fost o antipatie adâncă față de muzica clasică. M-am lecuit de ea abia recent, după aproape două decenii de război rece. Așa că evit să ”bag pe gât” acest gen, deși acum îl iubesc.

”Cantata cafelei” reușește o abordare blândă. Elementele sunt acolo – instrumentele muzicale, soliștii, teatralitatea. Dar subiectul este potrivit pentru adolescenți: conflictul între generații. Durata redusă face reprezentația accesibilă copiilor.

Pare o inițiativă bună de implementat la scară mai largă. Iar lucrurile deja se mișcă în direcția potrivită. ”Cantata cafelei” a fost reluată două zile mai târziu în Piața Sf. Gheorghe. Un eveniment public care mie mi-a sunat teribil de mult a ”mostră gratuită”. Veniți și testați, e fain aici. Sper că mini-reprezentații de genul acesta vor deveni tot mai frecvente. Pentru un public neinițiat, sunt o șansă de a explora ceva nou.