Freidorf și Johnny

De câteva luni, mi-am făcut un obicei nou: particip la tururi ghidate. Cu fiecare asemenea inițiativă, Timișoara mi se deschide un pic mai mult. Și mă îndrăgostesc tot mai mult de ea.

Turul cartierului Freidorf a fost cu adevărat special. În primul rând, datorită zonei. În plus, a coincis cu deschiderea oficială a “Cinema Johnny“, spațiu care ne-a și găzduit la finalul turului.

Tururile Visit Timișoara

Simt nevoia să pun această experiență puțin în context. Majoritatea tururilor din oraș la care am participat sunt organizate de Visit Timișoara. Sunt gratuite, calitatea informației este extraordinară, iar ghizii, impecabil pregătiți. Experiențele rămân constant bune. Într-atât, încât în momentul în care Visit Timișoara organizează ceva, presupun din start că o să îmi placă și mă înscriu.

Turul cartierului Freidorf nu a făcut excepție.

Freidorf

Trec prin Freidorf destul de des, dar până recent nu i-am acordat atenția pe care o merită. Pentru mine, era ”cartierul care ducea spre centură”. După week-end-ul trecut, a devenit unul din locurile mele preferate din oraș.

Freidorf nu este estetic. Este dărăpânat, uitat cumva. Timișoara se dezvoltă. Dar Freidorful moțăie, ignorat de valul de renovări din oraș. Și fix în asta constă farmecul acestui cartier.

Freidorf șoptește despre trecut. Fiecare ruină spune o poveste. ”Aici a fost un cămin cultural”; ”aici a fost un Biergarten”. Monumentele din parc poartă numele unor oameni demult uitați. Praful se așterne peste litere, semnificațiile se pierd.

Jumătatea modernă de cartier se înscrie în același registru. Pe Liceul Auto se cațără iedera. Prin găurile din gard, mi se pare că disting urmele unui cămin abandonat. Uitare, tristețe… Și recent, o mică speranță.

Cinema Johnny

Acum câteva zile, o știre stârnea controverse în online-ul Timișorean – redeschiderea Cinema Johnny. Reacțiile inițiale au fost mai mult din registrul ”Johnny who?” și glumițe pe seama numelui.

Umorul a lăsat însă repede loc entuziasmului. Prima proiecție a fost sold-out, iar evenimentele asociate deschiderii s-au bucurat de o prezență bogată.

Turul cartierului Freidorf a inclus și o vizită în culisele cinematografului. Ne-am plimbat prin expoziție și prin sala de proiecții, am povestit despre viața lui Johnny Weissmüller. O experință frumoasă.

Din păcate, cred că interacțiunile mele cu Cinema Johnny se vor limita la această primă vizită. Nu o spun cu răutate. Mă bucur că acest loc există, sper ca prin el Freidorful să reintre în atenția publicului. Uitându-mă la proiecțiile care se anunță, tind să cred că va fi un succes. Dar la nivel personal, am un mic ”blocaj” în ceea ce privește sala.

Am 1.80 fără tocuri și o vârstă. Spatele cere un spătar solid, picioarele un minim de spațiu de… zbenguială. Din păcate, scaunele din sală par mai potrivite pentru copii decât pentru un adult cu reumatisme. Mi-e ciudă, sincer. Dar la final de zi, din cultură alegem ce ni se potrivește. Eu rămân fan declarat Timiș și Studio. Însă sper ca și Cinema Johnny să își găsească audiența. Probabil va fi un public mai tânăr și mai boem. Foarte bine. Pentru Timișoara, această deschidere rămâne un câștig incontestabil. Și mă bucur că s-a întâmplat.