Concert de muzică renascentistă de Caius Hera

Despre Habitat B1 am aflat pentru prima dată cu ocazia petrecerii K-Lumea. Cunoșteam locul de pe vremea când se numea Galeria Calpe. În decursul anilor, primăria a făcut puțin curat prin Bastion. Astfel s-a născut Habitat B1, un hub cultural pentru artă, educație și dialog.

În luna iulie, locul avea să dobândească o nouă semnificație personală. În fond, a găzduit o rebeliune.

Contextul

Când s-a anunțat recitalul lui Caius Hera, m-am uitat de două ori ca să confirm ora. 10 dimineața! Să propui un eveniment joia, la acea oră, se află la limita dintre blasfemie, nebuine și seducție. La mine, ultimul cuvânt a avut câștig de cauză. Mi-am luat câteva ore libere de la lucru și mi-am început ziua pe acorduri de lăută. Am savurat fiecare moment, cu satisfacția omului care știe că face ceva … aproape interzis.

Recitalul

A fost prima dată când l-am ascultat pe Caius Hera. Concluzia dimineții a fost că Timișoara are o mulțime de oameni valoroși care contribuie activ la viața culturală a orașului. Mulți încă nu îmi sunt cunoscuți. Caius Hera și-a câștigat respectul meu. M-am simțit onorată să pot să îl ascult.

Caius Hera a susținut primul concert din oraș în 2005. În 2006, avea să cânte pentru prima dată în Sala Baroc din Muzeul de Artă Timișoara. Pe lângă asta, este fondatorul Ansamblului Baroc din cadrul Facultății de Muzică din Timișoara și organizează frecvent turnee unde muzica renascentistă poate fi ascultată din nou. Momentan, pe lângă alte activități culturale, Caius Hera costruiește și o replică a unui virginal de Artus Gheerdinck construit la începutul secolului al XVII-lea

Repertoriul ne-a dus printr-o călătorie imaginară prin muzica renascentistă. A început cu Recercare a compozitorului italian Francesco Spinacino. Apoi Fantasía lui Alonso Mudarra din cartea Tres libros de música en cifras para vihuela. Am trecut la Franța, unde ne-a fost prezentat Pierre Attaingnant, un publicist care a documentat muzica de lăută. În Germania ne-a întâmpinat Hans Newsidler; în Anglia, John Dowland cu Prelude. Albert Długoraj cu Fuga No. 4 ne-a dus până în Polonia. La final, ne-am întors în teritoriul actual al țării noastre, cu Valentin Greff Bakfark.

A fost… catatonic. Iar ora doar a contribuit la asta. Dimineața, într-un oraș care în curând își serbează a 106-a aniversare, s-au auzit, din nou, melodii vechi de peste 500 de ani.