80 de ani de ORT
În data de 30 martie, s-au sărbătorit 80 de ani de la semnarea decretului de înființare al Operei Române din Timișoara.
Ar fi putut fi un moment formal, marcat de discursuri. În schimb, s-a optat pentru o celebrare subtilă, dar cu substanță.
Am mers la Tosca
cu inocența omului care vrea doar să se relaxeze după o zi lungă. Știam de aniversare, dar nu mă consideram parte din ea. Sunt un spectator, unul din mii.
La intrare, am primit un răvaș, legat discet cu o panglică de catifea roșie. S-a dovedit a fi o copie a decretului-lege de înființare a Operei din Timișoara. Un gest mic, dar cu o semnificație puternică: suntem toți parte din poveste.
La 19.00 fix, s-a lăsat întunericul în sală. Dar în loc de Cavaradossi , pe scena Operei a apărut… trecutul. Am asistat la un omagiu scurt, dar emoționant. 80 de ani de excelență. Apoi ”Tosca” a început, demonstrând, în timp real, toate atributele pozitive ale acestui loc.
La pauza am ciocnit un pahar de vin. În cinstea anilor care au trecut și ai celor care urmează
Absența
Trecutul recent al Operei a fost marcat de scandaluri. O demisie, o condamnare. O clipă, m-am temut pentru viitorul instituției. La o lună distanță, temerile mele se dovedesc a fi nefondate. Opera merge mai departe, cu grația unei doamne care întoarce spatele la tot ce este vulgar și nepotrivit.
Eu… nu sunt o doamnă. Sunt doar un spectator care mult timp s-a temut de acest loc. Mi-am descoperit iubirea pentru Operă, datorită unui om. M-am întrebat, în timp ce rula filmarea, dacă și el privește din spatele scenei și zâmbește cu mândrie. Mi-am imaginat un scenariu alternativ, în care Rudic ar fi apărut pe scenă și ar fi făcut audiența să râdă cu o remarcă bine-plasată. Mi s-a făcut, absurd, dor.
În povestea celor opt decenii, Rudic va sfârși, probabil, ca o notă de subsol. Omul care a dus Opera prin pandemie. Dar în povestea mea personală cu Opera, el rămâne omul care a deschis, metaforic, o ușă.
Viitorul
Voi continua să vin aici. Voi scrie mai departe despre Operă și voi asimila mereu acest loc cu un spațiu sigur, un refugiu. Când lumea devine puțin prea haotică, Opera este aici să ne amintească de ceea ce contează cu adevărat. Și pansează cu Verdi, Puccini și ocazional Mozart rănile unei societăți în derivă.
La mulți ani, ORT.
