Zeul măcelului la Casa cu Iederă

La începutul lunii ajungeam pentru prima dată la Casa cu Iederă. Locul m-a vrăjit. Am simțiti atunci, pe loc, că la Casa cu Iederă se întâmplă numai lucruri bune. Așa că atunci când una din doamnele de acolo mi-a recomandat să vin la ”Zeul Măcelului” am cumpărat bilet imediat, fără măcar să citesc descrierea piesei.

Așa am ajuns la una din cele mai delicioase comedii văzute până acum. Iar efectul piesei a fost doar amplificat de locație.

Cadrul

Vă spun cinstit că nu știam la ce să mă aștept. Nu reușeam să vizualizez cum un spațiu intim precum Casa cu Iederă s-ar putea preta pentru o piesă de teatru.

S-a dovedit a fi locația perfectă. ”Casa cu iederă” mi-a permis să experimentez teatrul altfel. A dispărut granița aceea invizibilă, dar fermă, dintre public și actori. Ca spectator, m-am simțit mai mult ca un musafir în casa actorilor. A fly on the wall…

Capacitatea redusă a sălii a servit și ca un filtru pentru public. Am fost, în total, cred, douăzeci de oameni. Grupurile mici au o calitate interesantă – oamenii devin mai conștienți de cei din jur și mai atenți la ei.

Într-o sală mare ca cea utilizată de TNTM apar, invariabil… indiscreții: un ecran de telefon aprins, o șoaptă, o alarmă. Indivizii se ascund în spatele mulțimii. La ”Casa cu iederă” acest lucru nu este posibil. Zgomotele de fundal s-au rezumat la râsete.

Interpretarea

Când mi-a recomandat piesa de teatru, doamna respectivă a ținut morțiș să nu îmi dezvăluie absolut nimic despre subiect. ”Du-te, o să îți placă”. A avut dreptate.

Aleg să onorez spiritul acestei recomandări și nu voi dezvălui nimic despre subiect. Dar vă promit, la rândul meu, că o să vă placă.

Titlul sugerează ceva abstract și grav. Piesa de teatru se află la polul opus. Este accesibilă și atinge un subiect cu care vor rezona majoritatea adulților. Dar adevărata ei valoare constă în eleganța tranziției.

Primele minute sunt dominate de un aer formal. Apoi tensiunea se amplifică, personajele se deschid tot mai mult, până la sinceritate absolută. Interpretarea este la alt nivel, jocul se simte mult mai real. Actorii mănâncă și beau pe scenă. Zboară obiecte. În scena cu parfumul, mirosul învăluie publicul mult timp după ce momentul a trecut.

Locația este folosită inteligent. Elemente care ar putea fi un obstacol pentru privitor devin esențiale în poveste: camerele adiacente, pianul.

Interpretarea a fost excepțională. Timișoara abundă de actori buni. TNTM, Johnny, C4C și mai nou Casa cu Iederă. Fiecare loc îți aduce, ca spectator, altceva. Dar calitatea rămâne un criteriu nenegociabil.

”Zeul măcelului” completează peisajul cultural al orașului cu o piesă care ne oferă intimitate fără strings attached. Subiectul este accesibil, fără interacțiuni cu publicul. Apropierea vine în alte moduri – fizic, ești aproape pe scenă. Experimentezi interpretarea altfel, cu toate simțurile în alertă. Dar primești și o șansă rară de a fi parte din poveste: te miști printre decoruri înainte de începerea evenimentului. Și ai ocazia să schimbi o vorbă cu actorii după terminarea lui.

Ce urmează

Spectacolul m-a entuziasmat atât de tare încât am decis atunci, pe loc, că nu am voie să mai ratez experiențe similare. Așa că am început să le urmăresc online pe Jasmina Mitrici și Yasmina Reza. Bine am făcut. La începutul săptămânii, s-a lansat Punct și Virgulă. În 19 aprilie urmează “Artă“, tot la Casa cu Iederă. Știu deja că o să fie un spectacol pe gustul meu.

”Casa cu Iederă” împrăștie energie bună în jur. A început cu un Atelier Floral. A urmat o piesă de teatru. Și acum continuă cu noi și noi descoperiri. Ceva îmi spune că evenimentele de la ”Casa cu Iederă” vor deveni subiecte recurente aici, pe blog. V-am spus că locul respetiv e magic 🙂 .