Salomeea la Cinema Johnny

Am ajuns la ”Salomeea” în cel mai ridicol mod posibil. Îmi doream să ies în oraș. Din varii motive, nu aveam chef să merg în centru. Așa că, într-o doară, am aruncat un ochi pe evenimentele din ziua respectivă, convinsă că tot la Netflix o să ajung. Mă ”împiedic” de ”Salomeea”. Decid că bifează criterul principal- nu este în centru. Îmi cumpăr bilet.

Cinema Johnny

Despre Cinema Johnny povesteam cu ocazia inaugurării lui. Ziceam atunci că pare făcut pentru un public mai tânăr. Karma a luat notițe și a aranjat lucrurile în așa fel încât am ajuns să frecventez Johnny săptămânal, în cadrul unei activități de voluntariat. Aprecierea mea față de spațiu a crescut. Încă mai privesc scaunele cu scepticism. Dar văd, în timp real, cum acest loc modelează zona. Freidorf înflorește datorită lui Johnny.

”Salomeea” a confirmat acest lucru. În fața cinematografului era coadă. Sala – aproape plină. Iar apoi a început spectacolul.

Wow!

Știu că Timișoara are artiști buni. Dar ce a reușit Maria Leca să facă din acest spectacol trece la alt nivel.

Într-o oră, cât a ținut evenimentul, am asistat la spectacole de dans, monologuri, mimă, toate executate de o singură persoană. Un one-woman show impresionant, profund, puțin dark, constant hipnotic.

Nu am putut să îmi iau ochii de la scenă, personajul te acaparează. Uiți unde te aflii, te trezești captiv în mintea Salomeei. Și doare.

Când Salomeea povestește despre privirile grețoase și pline de dorință ale bărbaților, ceva din tine se revoltă. Ca femei, toate am avut acel moment – când, undeva pe la începutul adolescenței, lumea își pierde subit din culoare și bărbații din jurul nostru se transformă din tați și prieteni de joacă în potențiale pericole. Când ne dăm seama, brusc, cât de expuse suntem. Este un ”ritual de trecere” despre care nu se vorbește, dar cred că orice femeie îl poate confirma.

Curajul performanței constă fix în asocierea a două universuri – femeia seducătoare, puternică prin frumusețea ei, dar în egală măsură vulnerabilă. Mă întreb dacă, la un anumit nivel, am fost condiționate să credem că cele două nu pot coexista. Undeva în mentalul colectiv s-a instalat convingerea ca o femeie care ”se expune” renunță la dreptul de a se plânge când este objectificată. Salomeea atacă această idee și câștigă. Empatizezi cu ea când este dezgustată. Și o privești cu milă și înțelegere în momentul în care primește fix ce și-a dorit – un bărbat imun la farmecele ei.

Se spunele că esențele tari vin în doze mici. ”Salomeea” confirmă asta. Este, de departe, una dintre cele mai bune show-uri văzute până acum. Sper să se reia. Dar am convingerea că orice va face Maria Leca pe viitor, va fi excepțional. Urmăriți-o, merită!