-
Timișoara ca o escală
Mai puțin… două ore până la următoarea călătorie. Și puțin peste 72 de la ultima aterizare. Împachetatul s-a transformat de mult în rutină. La fel și peisajul, mereu schimbător, al norilor care mă însoțesc spre alt loc. Emoțiile de la început, când stăteam cu un nod în gât cu zilele și îmi compuneam testamentul în gând analizând scenarii care de care mai catastrofale s-au pierdut și ele în decursul anilor. Călătoriile nu mai sunt excepția, ci regula, și aș minți spunând că mă deranjează. Da, e obositor. Da, vine cu sacrificii, agitație, regrete, nervi. Da, din când în când privesc la orașul pe care mă încăpățânez să-l numesc ”acasă” ca…
-
A fost odată o vară
Și a trecut ca o pală de vânt. Privind în spate, la lunile care s-au dus, mă pomenesc întrebându-mă unde naiba a dispărut timpul. Un întreg sezon al soarelui mi se așterne sub formă de fragmente. Goluri negre, întretăiate de amintirea unor excursii sau revederi. Decizii luate pe repede-înainte. Începuturi și finaluri. Întâlniri și mesaje de rămas-bun. Soare, ploaie, furtuni și scurte momente de liniște, în care îmi promiteam că cândva, într-un viitor nu prea îndepărtat, voi recupera tot ce am pierdut la capitolul introspecție. Nu a fost să fie. Unele evenimente nu îți lasă timp să le gândești, să le despici. Uneori, viața de ia pe sus fără avertizare.…
-
Oh, so wonderful…
Dumincă am încununat seria de week-enduri lenește (nu degeaba se zice ca anul începe in februarie, ianuarie e doar trial, nu?) revăzând sezonul 8 din Desperate Housewives. Lăsăm la o parte considerațiile privind plăcerile vinovate și neproductive. Au și ele rolul lor, iar în ceea ce privește serialele, am găsit deseori răspuns la dileme urmărind viața altor personaje, fie ele si fictive. ”Desperate housewives” e un serial frivol, fără doar și poate. Genul de telenovelă evoluată care te ține în priză fără să îți forțeze prea mult intelectul. E catchy, atât de catchy încât privitorul uită frecvent, pe parcursul celor opt sezoane, că toată povestea este perspectiva… unui mort. Și…
S-ar putea să îți placă și...
De-ale shoppingului
Cărturești și moartea librăriilor pe model vechi
Centenar
-
Fără somn
Sunt momente care merită pierdute cu sens. Cenul de zile când te trezești la o oră imposibilă, ca sa cutreieri orașul sau lumea. Când orele ți se duc pe râsete și povești inovensive. Când colinzi aparent fără țintă și nu îți pasă. Când constați pentru a mia oară că uneori e mai puțin important încotro rătăcești și mai important în compania cui. Când saluți farurile galbene și la răsărit și la apus, când tremuri ușor cu lăsarea înserării dar nu pleca pentru nimic în lume în altă parte. Unele zile sunt fără somn și fără un scop precis. Doar oameni, gânduri împărtășite și sentimentul că cândva, undeva, ai făcut ceva…
-
Fulgi și ciocolată
Sărbătorile astea nu vor mai fi despre fugă, cadouri și deadline-uri.[...] Anul acesta, sfârșitul de an va fi despre cărți.
-
Blank page
Pe de altă parte, mi-e dor de scris. De acel stil pe care îl abordam prin liceu, când mă preocupam prea puțin de formă.
