11 km
Azi ar fi trebuit să fie o tură ușoară. 3 km, maxim. Condiții nu tocmai ideale, caniculă, oboseală, febră musculară generalizată. S-au făcut 6. Apoi 8. Apoi 11. Un nou record personal.
Doi ani mai târziu, alergatul, ca sport, încă mă surprinde. Mult prea multe contradicții. Poți să alergi cu traficul vuind în jurul tău și să te simți, mental, mai liniștit decât pe un vârf de munte. O zi complet mizerabilă în rest poate deveni una ideală pentru jogging. Una bună, groaznică în termeni de performanță sau distanță.
Alergatul rămâne, în cazul meu, imprevizibil. Ies pe ușă fără să știu ce fel de tură voi avea. Mă chinui cu primii doi kilometri. Iar apoi se produce un declic. De pe la kilometrul doi încolo, lucrurile devin brusc extrem de clare. Știu ce fel de tură voi avea. Pot anticipa cu o toleranță de câțiva metri exact cât voi alerga în acea zi. Și cum mă voi simți după. După primii doi kilometri, corpul și mintea fuzionează. Comunică. Se susțin. Când corpul spune gata, mintea spune ”mai puțin”. Când rațiunea spune ”nu”, picioarele prind o viață proprie și o iau la goană. Alerg detașată de ce-i în jurul meu. Și totuși, după un traseu nou, constat că am în minte o hartă. A tuturor gropilor, denivelărilor, pantelor, câinilor.
Joggingul antrenează corpul. Este, de altfel, unul din sporturile unde abilitățile se conservă cel mai ușor. Îmi mențin rezistența de la un an la altul fără probleme. Consistența dă rezultate imediate. Dar adevărata magie se produce în minte. Conexiuni noi, reflexe noi. Și dincolo de toate, acea stare de libertate deplină.
Când alerg, sunt invincibilă. Când fac orice altceva, adidașii din picioare îmi dau siguranță. Știu că voi putea fugi, orice s-ar întâmpla. Recent s-a adaugat o certitudine – știu că într-un moment critic voi putea să alerg mai repede decât oricine s-ar gândi să își pună mintea cu mine.
Alergatul pentru mine nu va însemna niciodată recorduri. Nici medalii sau competiții. În schimb va rămâne mereu sinonim cu liniștea, cu siguranța. Și cu posibilitatea de a transforma orice spațiu într-o bulă de confort, oriunde m-aș afla. Lumea se poate schimba, peisajele pot să varieze. Libertatea e mereu acolo, neschimbată.