Timotion, my love

Articolul acesta ar fi trebuit să se numească ”Timotion ediția 9”. Dar titlul de mai sus a ajuns să mi se pară mai potrivit. Timotion a fost primul eveniment oficial la care am participat. S-a dovedit a fi un fel de ”primă iubire”. Cel dintâi cros, și cel mai drag.

Un an après

Ce s-a schimbat într-un an? La nivel personal – totul. La nivel de eveniment, standardul a rămas același. Timotion pentru mine este sinonim cu starea de bine. O alergare fără presiune, unde lumea se simte fain și este loc pentru toți. Organizarea a rămas impecabilă; voluntarii – la fel de drăguți și de zâmbitori cum mi-i aminteam.

Anul care a trecut și-a pus amprenta în primul rând asupra modului în care mă raportez la evenimente de acest gen. Timotion 8 m-a prins stresată și nepregătită. Mi-am petrecut bună parte din cursă întrebându-mă dacă o să ajung la finiș. În opoziție, Timotion 9 a fost mult mai lipsit de presiune, asta deși am crescut distanța.

M-am înființat la start fără emoții. Am alergat degajat, în ritmul meu, fără să îmi bat prea tare capul cu întrebări existențiale. Știam că voi ajunge la finiș și am decis să o fac relaxat. Așa se face că Timotion 9 a fost… pur și simplu perfect.

După două săptămâni de mârâieli, piciorul meu a decis în sfârșit să coopereze. Am putut alerga din nou. Dacă e să mă iau după Strava, am bifat 6 noi recorduri personale.

A ajutat și faptul că pentru prima dată am alergat în încălțăminte adecvată. Toate crosurile de până acum le-am parcurs în papuci de trail running.

În așteptarea Timotion-ului, am decis să mă motivez cu niște încălțări noi – o pereche de Asics Dynablast, livrați cu multă promptitudine de SportsGuru. Abia când i-am testat, mi-am dat seama ce înseamnă să nu mai ai butoaie în tălpi. În comparație cu perechea precedentă, Asics se simt ca o pană. Brusc, alergarea devine mai ușoară.

Cursa

A fost perfectă. În asta includ vremea, traseul, organizarea. Timotion a fost din nou la înălțime, cu voluntari drăguți peste tot și puncte de hidratarea suficiente. Un lucru poate mai greu de sesizat a fost faptul că traseul a fost conceput astfel încât să blocheze cât mai puțin din arterele centrale.

La nivel personal, mi s-a reconfirmat cât de mult contează să ai liniște în cap. M-am deplasat în ritmul meu. Am alternat porțiuni de mers alert cu porțiuni în care am alergat în viteză. Nu am lăsat presiunea externă să îmi dicteze ritmul, am ignorat cu zâmbetul pe buze toți binevoitorii care strigau ”aleargă”. Rezultatul? Am sfârșit prin a-mi doza resursele și am ajuns (aproape) fresh la capătul traseului. M-am clasificat decent după standarde personale – nu am ajuns nici ultima, nici penultima. Da, în clasament sunt tot prin coadă. Dar avansez încet spre mijloc. Pentru mine, asta înseamnă progres 🙂

Aspectul caritabil

Dincolo de fun, Timotion rămâne un eveniment caritabil. Sub motto-ul ”e ușor să facem bine” participanții au fost îndemnați să se alăture unei cauze. 80% din contribuțiile noastre, de la taxa de înscriere la costul tricoului, au fost direcționate spre acea cauză.

Anul acesta am decis să susțin ”Asociația OncoHelp: Nu lăsa cancerul să învingă!”. După aceea m-am gândit să devin și ”campion Timotion”. Proastă idee. Nu mă pricep să strâng bani și pace. Cu atât mai mult am apreciat donatorul anonim care s-a milogit de mine și a donat și în fundraserul meu. În cazul puțin probabil în care citiți asta – un mare mulțumesc.

Dacă cumva acest articol vă motivează, donațiile încă sunt deschise. Găsiți toate cauzele susținute de Timotion aici.

Și totuși, unde e câinele?

Note to self – când alergi cu un câine, lumea te ține minte :))). Tura asta Linda a absentat motivat. După ultimele peripeții am decis să îi dau o pauză. Chiar și așa, țin să mulțumesc organizatorilor pentru că au acceptat-o în cursă. Data viitoare nu mai lipsește, promit.

Linda a reușit totuși un cameo, în stil clasic de vedetă. La începutul evenimentului au fost proiectate secvențe de la Lunca Timișului. Și mare mi-am fost mirarea când brusc pe ecran a apărut un fun bombat de cățel luând cu mult entuziasm startul. Wiggle, wiggle, wiggle.

La final, rămân oamenii

Și cred că asta diferențiază Timotion – atrage toți oamenii care trebuie. Includ aici organizatorii, voluntarii, alergătorii și publicul. Fiecare din voi, indiferent de rolul său sau de locul în clasament, a făcut a făcut o diferență. 9 ediții mai târziu, Timotion reconfirmă faptul că oamenii sunt, în esență, buni. Și că dacă ni se oferă contextul potrivit, #eUșorSăFacemBine.