Prima operetă despre care am auzit a fost ”Liliacul”, acuîn urmă cu vreo 20 de ani. O ”mare doamnă” din Hunedoara natală se fălea că a mers în Timișoara la aceast spectacol. Feed-back-ul prietenilor a lăsat de dorit. Înclinațiile artistice din zonă tind mai mult spre folcor și manele. Așa că ”mare doamnă” a ieșit din conversație cu ego-ul puțin zgâriat. ”Atâta drum pentru nimic…”. Când, două decenii mai târziu, am ajuns și eu în sfârșit la spectacol, m-am gândit la ea. Și m-am amuzat imaginându-mi o posibilă interacțiune. Probabil și-ar fi prins dramatic perlele. ”Poftim arătare. La operă nu se merge în blugi”. Opereta Welp, am mers în blugi…