Mai puțin și începe. După aproape o lună de agitație, claxoane și înjurături, e în sfârșit momentul când toată alergătura își află rostul iar oamenii devin, pentru… 72 de ore legate, mai buni, mai familiști, mai, mai… În mai puțin de 24 de ore, o să se dezlănțuie și reglementara ploaie de urări. Ceva cu lumină, cadouri, sănătate, eventual puse în versuri dacă autorul e deosebit de inspirat. Că nu sunt mare amatoare de sărbători v-ați prins deja. De la an la an, Crăciunul ajunge să mi se pară o farsă tot mai mare. E tot mai mult despre cadouri și poze, statut și aparență, așteptări și presiuni sociale. O fugă continuă, în slujba unui moment de care nu apucăm să ne bucurăm cu adevărat. Și de fapt, poate asta e problema. Ne așteptăm ca o zi, hai două, să ne vindece de un an întreg de lipsuri, așa că … băgăm cu nemiluita. Mâncare și alcool în exces, zeci de cadouri, sute de urări, telefoane, promisiuni. Iar după ce toată nebunia se liniștește, constatăm că suntem la fel de goi ca înainte, doar mai săraci cu câteva sute de lei. În general nu îmi fac liste pentru Crăciun, nici…