Câte dintre nostalgiile pe care le avem ne aparțin de fapt? Am crescut în anii ’90, într-un oraș aflat în cădere liberă. Am amintiri care ar face un om din altă țară să ridice din sprâncene. Imagini dure, care, cu trecerea anilor, s-au estompat ușor și s-au acoperit cu praf de melancolie. Îmi amintesc de leagănele de fier și toboganele care ne ardeau picioarele. De porcul tăiat în fața blocului de Crăciun. De mirosul radiatorului. Dar peste toate acestea, se suprapun un alt set de nostalgii – ale unei vieți pe care nu am trăit-o, dar de care mă simt, în mod paradoxal, aproape. Este un set bizar, compus din…