Aproape ca s-a dus și 2017. Ca niciodată, nu mă mai găsesc la final de decembrie numărându-mi călătorile și experiențele. Cam pe când artificiile vesteau venirea lui 2017 am decis că am nevoie de o pauză, una lungă. Așa că am făcut voit un pas în spate și m-am ”dat la fund” un an. Am lăsat-o mai moale cu fugitul prin lume și bifat sute de obiective auto impuse și m-am analizat destul de critic. Ce am văzut nu mi-a plăcut. În goana după ”mai mult” am uitat aproape complet de aspectele mărunte. Ultimii ani au fost o succesiune continuă de munți și văi. Frumos, nu zic nu, dar din când în când mai ai nevoie și de teren drept, de rutină. de obiceiuri. O viață frumoasă cere și calitate, nu doar cantitate, iar pe acest aspect m-am concentrat aproape tot anul. Da, privit din exterior a fost un un an sec. Dar mi-a dat timp să descopăr frumoasele lucruri mici, de la mâncarea gătită în casă, la sport practicat un regularitate, la meciuri de fotbal nesfârșite cu bestia și zeci de cafele savurate în tihnă cu oameni faini. La un anumit nivel, am devenit o mică superficială. Toate chestiile…