My two cents

Octombrie

Este o toamnă atipică. Jucăușă, caldă, plină de muzică și nopți leneșe ce par a purta cu ele mirosul unei veri nu prea îndepărtate. Și parcă niciodată nu am apreciat mai mult ca acum viața la curte. E frumos, să ai orașul clocotind la metri distanță, în timp ce în refugiul tău colorat trandafirii își scutură ultimele petale, iar vița de vie oftează în zgomot de frunze uscate.

În timpul zilei, vrăbiile și câinele poartă un război de gherilă pe bobițe. Se lasă aproape inevitabil cu mârâituri și scheunături dezamăgite. Noaptea, curtea este revendicată de pisici. De ceva timp, au inclus-o în traseul lor nocturn – se furișează agale pe alee, cu cozile ridicate, ezită puțin în fața tomberonului de la poartă, apoi dispar elegant în noapte. Revin ceva mai târziu să se lăfăie în iarbă sub lumina felinarului.

Nopțile astea de octombrie miros a viață și a chef de hoinăreală. Și oricât de bacoviană ar părea toamna peste zi, noaptea tot farmecul și culoarea verii își croiesc drum printre crăpăturile gardului. E vreme de dansat și savurat căderea frunzelor, cu un pahar de vin în mână și un câine hiperactiv la picioare. E vreme de piruete în noapte, zâmbete trimise în zbor toamnei și ”La ballade des gens heureux” răsunând ușor în fundal. Ultimele zile de octombrie ni se scurg printre degete. Și parcă niciodată încheierea unui anotimp nu a fost mai frumoasă și mai plină de promisiuni.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.