Cărturești și moartea librăriilor pe model vechi
Probabil ați aflat deja că ieri s-a deschis în Timișoara o nouă librărie Cărturești.
Oamenii au stat în ploaie și au așteptat răbdător să le fie permis accesul, pe grupuri, mai ceva ca la muzeu.
Evenimentul mi s-a părut excelent organizat: muzică bună, multe titluri interesante și o locație care promite. Iar faptul că câteva sute de oameni au reușit să coexiste pentru scurt timp într-un spațiu atât de restrâns fără nervi și remarci acide spune ceva, atât despre calitatea publicului cât și despre organizatori.
Chiar mai interesante decât evenimentul în sine mi s-au părut reacțiile din online: multe pozitive, unele ironice, câteva critice. Pe ultimele aș vrea să le discut puțin în acest articol.
Pentru cei care nu locuiesc în Timișoara, actualul Cărturești s-a deschis în spațiul ocupat timp de mulți ani de o altă librărie. Librăria respectivă a dispărut subit și fără prea mult zgomot în urmă cu vreo șase luni. Online-ul a tăcut mâlc și nu am auzit pe cineva să întrebe, măcar într-o doară, ce s-a ales de locul respectiv. Până ieri, când, ca la comandă, s-au trezit zeci de nostalgici să deplângă înlocuirea unei librării vechi, de tradiție, cu o ”ceainărie”. Iar aici mi se cam rupe firul. Nu am nimic cu nostalgicii, dar afirmațiile respective sunt, în cel mai bun caz, incorecte. În primul rând, Cărturești nu a luat locul nimănui. Nu a venit cu forța, nu a scos pe nimeni din casă. S-a instalat pur și simplu într-un loc abandonat de ceva vreme și a reușit să genereze, în mai puțin de 24 de ore, mai multă vâlvă decât a generat vechea librărie în 10 ani.
În al doilea rând, comerțul cu cărți a suferit enorm, ca de altfel multe alte industrii, de pe urma online-ului, iar libăriile au fost printre cele mai afectate. Dacă pentru achiziția unei perechi de blugi mai pot fi deranjată să ies din casă, din simplul motiv că vreau să văd cum îmi stau blugii respectivi pe fund înainte să-i cumpăr, la cărți argumente de genul acela nu țin. Primim exact același produs fie că îl culegem de pe raft, fie că ni-l livrează un curier la birou. În schimb online-ul, pe lângă prețurile mult mai mici, oferă din start informații despre stoc, plus avantajul deloc de ignorat că îți primești produsele când vrei, unde vrei. În acest context, șansele ca o librărie ”old school” să reziste tind spre zero. Nu mai vizităm asemenea spații pentru a cumpăra cărți, ci pentru experiența pe care o oferă.
Când intru într-o librărie, o fac rareori cu intenția de o cumpăra ceva. Caut în schimb un loc în care să mă relaxez răsfoind câteva pagini, în care mă pot conecta cu cărțile, pot studia pe furiș lecturile altor oameni sau pot pur și simplu lua o pauză între două comisioane. Da, de cele mai multe ori sfârșesc prin a cumpăra ceva, dar acesta tinde să fie un efect colateral, nu un scop în sine. Mă mai scot din bârlog întâlniri cu scriitori sau alte evenimente similare, dar niciodată gândul că ”azi merg în locul X să-mi iau o carte”. Pentru puținele titluri pe care mai țin morțiș să le adaug în bibliotecă, varianta cea mai la îndemână rămâne Elefant.
Ca mine mai sunt mulți alții. Din păcate multe librării nu au înțeles fenomenul la timp și au ratat trenul. Cărturești se numără printre excepții: oferă nu doar cărți ci o întreagă experiență. Zorzoane, dacă vreți. Dar zorzoanele respective atrag… Un ceai, un spațiu luminos și un scaun comod pot părea lucruri futile, incompatibile cu nota sobră asociată în general unor spații culturale. Dar sobrietatea, rafturile grele de mahon, fețele serioase și aerul îmbâcsit devin foarte repede foarte obositoare. Ori lucrurile apăsătoare nu atrag. Iar pentru a supraviețui, cultura trebuie să rămână trendy, cool, Instragram friendly. Nu ca o concesie făcută vremurilor ci ca un mecanism de supraviețuire.
Revenind la coada de oameni de care vă povesteam la început, multe voci din online afirmau că publicul a fost atras mai mult de perspectiva de a primi cărți gratis, decât de ideea unei noi librării. Și aici am mici dubii. Știu, românii au o pasiune dubioasă pentru cozi și lucruri oferite gratuit. Totuși, tind să cred că și produsul oferit a făcut o diferență. Dacă un magazin de haine s-ar decide în mod spontan să ofere 1000 de … pălării cu pene, probabil nu ar obține o asemenea mobilizare. În plus, am stat la coada respectivă suficient timp pentru a trage cu urechea și am bifat cu succes si coada numărul doi, la casă. În ambele cazuri, conversațiile din jurul meu denotau un public cult. Mi-au ajuns la ureche frânturi despre cea mai recentă piesă de teatru, apariții editoriale noi și altele asemenea. Nu în ultimul rând, o proporție impresionantă din cei prezenți era format din tineri. Pentru niște oameni care nu au prins legendarele cozi la portocale, o carte gratis probabil nu reprezintă un argument suficient de bun pentru a-ți sacrifica o seară de vineri.
Dincolo de criticile aduse și de motivația participanților, rămâne un fapt: ieri seară Cărturești a reușit să mobilizeze un număr impresionant de oameni în jurul unui eveniment centrat pe cărți. Iar asta mă bucură enorm.
