Expoziție: Sub semnul curgerii. Între transparență și permanență”

Expoziția aceasta mi-a terorizat calendarul. O aveam ”pe radar” de când s-a anunțat, dar nu am reușit să mă conving să merg până la Muzeul Apei doar pentru asta. Reminderele tot veneau… Așa că am șters-o din calendar și am uitat de ea.

Am ajuns la expoziție totuși, pur întâmplător, în contextul altui eveniment.

Lucrările

Poartă semnătura lui Costin Brăteanu. Mi-a plăcut cromatica lor. Predomină culorile reci, peisajele au ceva dintr-o poezie de Bacovia. Simți cum apa te învăluie, te copleșește. Nu am rezonat neapărat cu contrastul brutal dintre formele din prim-plan. În capul meu s-a tradus prin ”există ceva mai puternic decât apa”. Au anulat puțin din atmosfera picturilor.

Din păcate marele inamic al expoziției s-a dovedit a fi chiar spațiul. 40 de lucrări au fost îngrămădite în câțiva metri. Eu cred că arta este făcută să respire. Apropierea ne-a permis să înțelegem artistul. Dar, asemeni unei mase care țipă, picturile s-au anulat una pe cealaltă. În locuri unor voci individuale, le-am perceput ca un tot și atât.