Secvențe ale realității – Daniel Bocșe

Observ o tendință interesantă în oraș: cultura migrează dinspre centru în cartiere. Apar locuri noi. Recent am descoperit Galleria28. Prima mea vizită acolo a coincis cu un vernisaj de fotografie.

Galleria28

Ultima dată când am fost în Brâncoveanu, zona era plină de magazine. Găseai orice, de la chinezisme de tot felul, la draperii și ”pijamale de purtat la spital”. Era un loc gălăgios, plin de viață, cu un aspect nițel haotic. Nu am simțit nevoia să revin.

La câțiva ani distanță, zona și-a schimbat aspectul. Pare într-o perioadă de tranziție, ca un adolescent care își redefinește identitatea. Majoritatea magazinelor stau închise, cu hârtie de ziar la geam. Vuietul s-a domolit. Dar dacă te uiți atent, observi semne mici, dar încurajatoare. Brâncoveanu se redefinește. Iar Galleria28 stă mărtuire a aceste schimbări.

Situată la un subsol, Galleria28 ar putea trece neobservată. Este un spațiu mic, dar cochet și proaspăt amenajat. În afara vernisajelor, accesul se face doar cu programare. Încă nu a fost luată cu asalt de ”oamenii care vor să fie văzuți”, prezenți la cam toate evenimentele din centru. A atras în schimb un nucleu de oameni pasionați de cultură. Locul se simte primitor tocmai pentru că încă nu a devenit popular.

Vernisajul

Încerc să mă educ. În materie de arte vizuale, încă îmi lipsesc vocabularul și finețea. Încă nu pot să apreciez ceea ce văd. Fotografie, pictura și sculptura sunt limbaje pe care încă le descopăr. Așa am ajuns să frecventez mai des vernisaje: în speranța că îmi vor oferi un context și, pe termen lung, o înțelegere mai profundă.

Expoziția lui Daniel Bocșe s-a dovedit a fi o binevenită ”lecție pentru începători”. Fotografiile lui sunt ancorate în realitate; dar li se adaugă o doză de abstract. Bocșe descompune și recompune banalul. Te face să fii atent.

Fotografiile pornesc de la cadre simple: o bibliotecă, un scaun. Artistul le ajustează: ”fură” un fragment dintr-o poză, îl adaugă în alta. Brusc, cotidianul devine fascinant. Ca privitor, te trezești atras de cadre. Ajungi să te întrebi ce cărți sunt în biblioteca respectivă sau ce eveniment banal s-a întâmplat în seara când s-a realizat fotografia; ce l-a îndemnat pe artist să aleagă fix acea ipostază, acel obiect. Un artificiu bine-gândit și extrem de eficient.

Mi-a plăcut.