Turul ”Industria Timișoarei” – Cartierul Iosefin

În articolul despre Turnul de Apă menționam că Iosefin iese, încet, încet, din anonimat. Am avut dreptate; inițiativele încep să apară. Sâmbăta trecută am avut ocazia să explorăm trecutul industrial al cartierului, în cadrul unui tur ghidat organizat de Visit Timișoara.

O nouă perspectivă

Evenimentul a fost compus dintr-o vizită la Turnul de Apă, urmată de un tur ghidat. După ce zilele precedente au stat sub semnul Turnului, atenția mea s-a mutat la … jumătatea industrială.

Când m-am mutat eu în oraș, ruinele începeau deja, încet, încet, să presară malul Begăi. Am ratat boom-ul industrial al Timișioarei. Pentru cei ca mine, acest tur ghidat a completat imaginea orașului.

Fabrica de Tigarete

A fost prima și cea mai de impact oprire. Pentru prima dată am vizitat curtea interioară a fabricii. S-a dovedit a fi o întâlnire aproape dureroasă.

O imagine m-a marcat în mod special: o intrare către o clădire acum abandonată. Bolta de deasupra aleii, vegetația de pe clădire, toate spun povestea unui trecut dispărut pentru totdeauna. Era o vreme când zona respectivă ”fierbea”. În perioada de ei glorie, Fabrica de Tigarete avea 6000 de angajați, dintre care 90% erau femei. Spațiul era compus din 24 de corpuri de clădire. Se exportau țigări și trabucuri inclusiv în Cuba, iar 12 țări cumpărau exclusiv tutun produs în România.

Din toate acestea au mai rămas niște ziduri și un coș de fum. Nu știu cât de glorios a fost trecutul respectiv, dar fabrica aceea, alături de celelalte clădiri pe malul râului, oferea locuitorilor o siguranță pe care nu o vom mai găsi niciodată. Se muncea din greu, da, dar cu certitudinea stabilității.

Restul turului

ne-a purtat pe lângă Elba, apoi la fosta Fabrică de Lanțuri și în locul unde era cândva o fabrică de pălării.

Câteva detalii interesante:

Despre Elba:

• Elba producea corpuri de iluminat antiexplozie. Cândva, erau lideri pe piață în asta.
• Elba a rezultat prin comasarea, în 1948, a trei fabrici
• Fabrica de țigarete a fost prima fabrică din România iluminată complet electric

Despre Fabrica de Pălării

• În locul actualei clădiri Nokia se afla, cândva, Fabrica de Lanțuri, devenită ulterior Electromotor
• La Milano se purtau pălării confecționate în Timișoara
• Fabrica producea pălării din păr de iepure
• 70% din angajați erau femei. Ele decideau ceea ce se producea în masă.
• Jackie Kennedy avea două pălării confenționate în Timișoara și o pereche de pantofi Guban
• complexul unde era fabrica includea, printre altele, o sală de sport, una de dans și două hoteluri
• timp de 10 ani fabrica a fost scutită de impozit, pentru a permite dezvoltarea ei
• în timpul războiului, producția s-a reprofilat; realizau căști de protecție pentru soldați

Alte informații interesante:

• Terenul Fabricii de Lanțuri a fost achiziționat la un preț infim, pentru că era flancat de un canal sanitar. După achiziție, s-a făcut apel la primărie pentru a muta canalul
• În Timișoara se aflau cândva mori de cereale și de tutun
• 90% din fabrici aveau un circuit integrat de producție
• După Unirea din 1918, mulți maghiari și-au vândut fabricile românilor
• Toate fabricile aveau restaurante propri, spații de concediu în țară, fanfare și echipe de fotbal
• După revoluție, Fabrica de Tutun a fost vândută unui grup de investiții care a sistat intenționat producția. Asta deși fabrica a fost, până la final, profitabilă.

Când m-am mutat eu în Timișoara, orașul era deja dominat de automotive. Am locuit aici suficient timp încât să fiu martor și la încheierea acelui capitol. Peste câteva decenii, mă aștept să se povestească într-un tur ghidat despre zilele când a lucra la Conti era visul oricărui corporatisti și la P&G se intra doar cu pile. Prezentul nostru este trecutul altor generații. Multe detalii se vor pierde. Constant rămâne doar orașul, mereu viu, mereu în schimbare.