Glasul lemnului – Expoziție de sculptură
Ce poți să faci când ai jumătate de oră de pierdut în Piața Maria? Să vezi o expoziție. 🙂
O altă perspectivă asupra orașului
Evenimentul a fost, pentru mine, pretextul ideal să descopăr o altă latură a orașului: cea artistică, the last frontier. Încerc să ajung la diverse expoziții de luni de zile. Mi le notez, îmi pun reminder. Iar în ziua cu pricina constat că nu am niciun chef de ele.
Când s-a anunțat ”Glasul lemnului”, mi-am adăugat evenimentul în calendar. Ziua vernisajului a venit și am dat, previzibil ”dismiss”. Zilele de miercuri sunt foarte puțin prielnice explorării. Dar joi m-a găsit cu chef de plimbare. M-am pomenit în Piața Maria. Și am decis să arunc un ochi.
Glasul lemnului
Partea faină, când te ia cheful de plimbare pe la 11 dimineața, este că majoritatea locurilor de interes cultural sunt goale. În Galeria Rotonda am fost eu și paznicul. Presiune zero.
Expoziția poartă semnătura artistului Ciprian Surulescu și se dorește a fi o ”explorare a formelor figurative și dialogului autentic cu natura”.
Cum am perceput eu asta? Surprinzător, prin miros. Sculptura este făcută să delecteze ochii. Dar lemnul are o calitate specială – îți ia cu asalt nările și te transpune instantaneu în alt loc, departe de vuietul orașului. Am închis ochii, am lăsat gândurile să se liniștească.
Despre calitatea artistică a lucrărilor nu pot comenta dincolo de ”mi-au plăcut”. Am apreciat versatilitatea și atenția la detalii. M-am plimbat de vreo trei ori în jurul sculpturilor. De fiecare dată, am descoperit nuanțe noi.
Concluzia? A fost un experiment reușit. Încă mă simt în afara zonei de confort la expoziții. Dar îmi repet iar și iar că arta nu este aici doar pentru ochi educați. Cred că gustul și sensibilitatea artistică pot fi atrenate. Ca privitor, expunerea este cel mai eficient exercițiu.
