Fetița cu chibrituri – dans contemporan
La final de an, m-am reîmprietenit cu dansul contemporan… Asta în ciuda unor personale experiențe cel puțin dubioase.
La singura oră de dans contemporan la care am participat, instructoarea a venit mahmură. Mi-am pierdut o oră din viață întrebându-mă când o să i se facă rău. Când am ieșit din studio, am închis ușa în nas acestui stil de dans.
Fetița cu chibrituri
Mi-am luat bilet la spectacol din nostalgie. Și pentru că nimic nu spune “Crăciun” mai frumos decât o plimbare prin poveștile care ne-au făcut să plângem când eram mici.
Ajung la Casa Tineretului și mă trezesc în mijlocul a vreo 40 de copii alături de părinții din dotare. Creierul meu începe să muncească cu sârg. ”Ai greșit locul”, ”Să vezi că e teatru de păpuși și te faci de râs”.
Apoi a început spectacolul, iar grijile s-au evaporat.
Interpretarea
“Fetița cu chibrituri” a reabilitat dansul contemporan în ochii mei.
O interpretare sensibilă, cu recuzită minimală. Scenariul a cosmetizat frumos scenele prea violente din poveste. Duritatea din proză s-a transformat în intensitate pe scenă. Tristețea în reflexie. Dansatoarele, adolescente de altfel, au știut să respecte spiritul poveștii.
Pe o scenă slab iluminată, într-o sală de spectacole cu miros comunist, am asistat la cea mai puternică interpretare de până acum. Una unde dansul asistă emoțiile. Le oferă un mediu să se propage, până când se opresc subtil, în inima pubicului.
Am zâmbit, am plâns, m-am pierdut. Și am ieșit cu o dorință acută de mai mult.
