Verde de Banat – prima acțiune

Când am adoptat-o pe Linda, îmi era clar că lucrurile vor fi… altfel. Am luat-o pe Linda dureros de conștientă de cât de scurtă este în fond viața unui câine. Și i-am promis că anii ăștia, puțini sau mulți câți vom avea, vor fi frumoși.

În cinci luni de când suntem împreună, Linda a alergat un cros, a participat la un festival de salsa și recent și-a adus contribuția la centura verde a orașului. Puțin despre cel mai recent eveniment, mai jos.

Primiți cu cățelul?

În ultima vreme, jumătate din conversațiile mele privind participarea la evenimente încep așa. De acțiunea celor de la Verde de Banat m-am ”împiedicat” pe Facebook. Le-am scris, au răspuns prompt și cu mult entuziasm. ”Sigur, voluntarii Verde de Banat iubesc animalele”. Și asta a fost. Linda, în week-end plantezi copaci.

Decid într-o doară să corup un prieten. Prietenul răspunde afirmativ. Deja suntem doi jumate. Sună promițător.

În ziua evenimentului, îmbarc frumos cățelul în mașină și pornim. Lucrurile iau o întorsătură dubioasă când GPS-ul anunță fericit ”you have arrived at your destination” fix în fața unui cimitir. Pe bune? Nu conduc chiar atât de rău.

Sun voluntarii. Mi se răspunde rapid și politicos, primesc coordonatele corecte. Ajung într-un câmp. Învăț să fac drift-uri prin câmp. Dobândesc un respect nou față de mașina mea, ce rezistă eroic pe un drum proiectat mai mult pentru tractoare decât pentru Golf-uri de divă. Într-un final ajungem.

Evenimentul

Am pornit cu așteptări minimale. Din punctul meu de vedere, dacă ziua se termina cu un cățel obosit, ar fi fost bună indiferent de organizare. E voluntariat, sunt rare ocaziile când lucrurile merg ca la carte. M-am înșelat.

Verde de Banat a reușit performanța extraordinară de a transforma un eveniment mic și relativ slab mediatizat într-o experiență minunată. Am fost primiți cu cafea. Ni s-au dat unelte, am fost instruiți așa cum trebuie. Până la începerea plantării, organizatorii au propus timid o mică acțiune de ecologizare. Lumea acceptă, ne punem pe treabă.

În jumătate de oră, un șanț lung de aproximativ un kilometru plin cu deșeuri este curat. O oră mai târziu, mașina RETIM ridică frumos sacii cu gunoaie.

Cât despre plantare – wow. Să organizezi oameni este prin excelență dificil. Să coordonezi voluntari, printre care un număr semnificativ de copii, vine cu un set suplimentar de provocări. Cum au reușit organizatorii, nu știu. Cert este că s-a creat un context în care toată lumea lucra frumos, organizat și cu zâmbetul pe buze. Nu ne-am călcat în picioare, nu au existat discuții iar treaba a fost făcută rapid și fain. Am plantat zeci de copaci. Am socializat. Linda și-a luat o supra-doză de iubire de la toți copiii prezenți și a insistat să ne ajute săpând cu mult entuziasm gropi. 🙂

Pe toată durata evenimentului, atmosfera a fost degajată. Se râdea, se făceau poze, dar șirurile de copaci continuau să crească. La final aveam… promisiunea unei păduri.

Ce urmează

Cândva, peste vreo 10 ani, sper să mă plimb cu Linda printr-o pădure de salcâmi la marginea orașului. O să o mângâi pe cap și o să îi spun ”Gonghi, și tu ai contribuit la asta”. Dar până atunci, cred că ne mai așteaptă câte ceva :).

De fel, nu prea înghit ONG-urile și asociațiile non-profit. Am fost în destule. Invariabil, dacă ajungi să petreci suficient de mult timp în cadrul lor, te lovești de orgolii stupide, jocuri de putere sau tentative mai mult sau mai puțin reușite de a spăla bani. Până la plantarea de care vă povestesc, era ferm convinsă să în materie de voluntariat voi rămâne… haiduc. Ajut unde pot, fără să mă afiliez prea direct cu nimeni. Verde pentru Banat m-a făcut să revizuiesc această poziție. De mult nu am mai întâlnit atât de mult bun-simț, politețe și modestie la un loc.

Într-o pauză de cafea, povesteam cu unul din organizatori. Mi-a spus că fac foarte multe acțiuni umanitare, în folosul bătrânilor.

”Ok, dar pe Facebook nu este nimic despre asta…”

”Pai cum să postăm pe Facebook? Să creadă lumea că ne lăudăm?”

Asta vă spune tot ce trebuie să știți despre Verde pentru Banat. Sunt genul de actori tăcuți, care fac o diferență reală în timp ce alte organizații fac… poze. Pe mine m-au convins să mă alătur lor. Dacă vremea ține cu noi, în week-end plantăm din nou. În lunile care urmează, sper să îi însoțesc și la alte acțiuni în afara orașului. Și ceva îmi spune că va fi tare fain. 🙂