Analia Selis – Volver

O mai știți pe Analia Selis? În 2003, ”Yo no soy de aqui” era pe buzele tuturor. Apoi s-a așternut liniștea. Sau așa credeam.

Cadoul meu de Valentines Day

În urmă cu vreo două luni, studiam cu drag și spor afișele cu evenimente culturale din stația UVT, când observ un nume cunoscut. Iar în mintea mea, începe să cânte o melodie:

Yo no soy de aquí

Y no soy de allá

Vengo de una tierra

En algún lugar

Am hotărât pe loc să îmi iau bilet, în amintirea acelei melodii. Am ezitat preț de câteva secunde la categoria de locuri. Am concluzionat că merit un cadou de Valentines Day și m-am cadorisit cu un bilet la categoria II. Iar după am uitat frumos de toată faza, până când mi-a venit reminder în ziua concertului. În materie de cadouri, știu să mă surprind :).

Papagalul

Iată un cuvânt pe care nu credeam că o să-l scriu vreodată altfel decât metaforic. În general, papagaii cu care interacționez au două picioare. Așa că imaginați-vă perplexitatea mea, când, la intrarea în filarmonică, mă trezesc privită de … well, un ochi. Nu știu ce căuta papagalul la filarmonică. Aș fi curioasă să știu dacă a plătit bilet și dacă a apreciat concertul. Sau dacă a venit doar pentru admirația publicului. Așa sau așa, Mr. Le Papagal a avut propriul său moment de glorie și a încântat publicul și la intrare și la ieșire. Iar acum a aterizat și pe blogul meu. Cu plăcere. Zău, chiar a fost o plăcere.

23 de ani mai târziu

Spuneam la început că peste fenomenul ”Analia Selis” s-a așternut liniștea. Mă corectez. Analia Selis nu a dispărut, doar și-a găsit spațiul ei. Probabil nu o vom auzi prea des la radio. Dar în ultimii 20 de ani, Analia Selis și-a format propria nișă. Una cu adevărat specială. Cântă tango și melodii inspirate din folclorul argentinian. Și, celor dispuși să o asculte, le dăruiește momente de o sensibilitate extraordinară.

Uitându-mă la ea, mi s-a reconfirmat cât de important e să rămâi loial propriei identități. Analia Selis a îmbătrânit ca vinul. Are o frumusețe discretă. Fără ”genuțe”, botox și alte mizerii la modă. Această discreție o ajută să strălucească. Atunci când zâmbește, simți efectiv cum se schimbă energia în sală. Când face o glumă, râzi de drag, nu de politețe. Iar când povestește despre dragoste, sau Argentina, sau o seară banală pe balconul unui hotel, te trezești, brusc, că ești cu ea acolo. Cei mai magnetici oameni nu sunt cei mai zgomotoși. Analia Selis se impune prin substanță. Și este probabil (ah, cât detest cuvântul acesta) cel mai autentic artist pe care am avut onoarea să îl cunosc până acum.

23 de ani mai târziu, Analia Selis atrage un alt fel de public. Media vârstei în sală a fost undeva la 50 de ani. Sunt oameni care au venit nu pentru că e ”cool” ci pentru că îi apreciază în mod real arta. Iar acest lucru s-a văzut în reacțiile din sală. Publicul s-a comportat ca un lut maleabil. Pe scenă, Analia Selis vorbea despre dragoste și amintiri. Iar din sală a venit un val de duioșie. În orele acelea de concert, Timișoara a dispărut. Am fost cu Analia Selis, în lumea ei, printre emoțiile ei. Și ne-am molipsit toți, cred, de inocența cântăreței.

Volver

Când Analia Selis îți spune ceva, o crezi. Versurile ei au darul de a evoca emoții mărunte. Iubirea aceea de care ne amintim și la ani distanță. O reîntoarcere acasă, după mulți ani. Sunt imagini melancolice, tandre, fără efect de șoc. Trăiri călduțe, pure.

”Volver” – concertul, a fost un amestec de tango și muzică inspirată din folclor. Între melodii, explicațiile cântăreței. Peste ele, o întreagă lecție despre eleganță. Lumea a venit să o vadă pe Analia Selis. A sfârșit prin a-i aprecia în egală măsură pe Mariano Castro și Julio Santillian. Amândoi sunt artiști excepționali. Dar Selis i-a făcut să strălucească. După fiecare set de aplauze, cântăreața întindea ușor mâna către ei. O recunoaștere tăcută, dar constantă. Un îndemn la public să îi valoreze.

Sunt gesturile acestea mici care mă fac să îndrăgesc un artist. Analia Selis are frumusețe, carismă, talent, grație în mișcări. Multe alte cântărețe se laudă cu aceleași calități. Dar acolo unde multe s-ar mulțumi cu talentul, Analia Selis vine și adaugă recunoștință și o iubire lipsită de fasoane.

Valentines day este în general despre gesturi mărețe, ursuleți și baloane în formă de inimioare. Analia Selis l-a făcut despre căldură și consistență. Este cel mai frumos cadou pe care l-aș fi putut primi.