New beginnings – concert de Anul Nou

Am vrut să sărbătoresc cumva trecerea dintre ani. Asta deși în general nu sunt fan petreceri de Anul Nou. Chiar și înainte de Linda, mi se păreau … forțate. Odată cu venirea divei, miezul nopții a început să însemne panici și “complimente” la adresa petardelor.

Tranziția 2025/2026 a venit cu câteva schimbări. Prima, și cea mai importantă a fost că s-au interzis petardele. Iar cu asta ne-am relaxat și eu și câinele. Pe lângă asta, simțeam nevoia să mulțumesc lui 2025. A fost un an bun, poate cel mai bun de până acum. Concertul de Anul Nou părea un final frumos pentru un an care a stat sub semnul descoperirii și al culturii.

Spectacolul

A fost impecabil. De la orchestra îmbrăcată în mod excepțional în haine vesele, colorate, la prezentatori și atmosferă.

Programul – variat și echilibrat. M-am bucurat să descopăr două voci noi – Claudia Muschio și Alberto Robert, amândoi excepționali.

La ”Ah! Je veux vivre” mi-am ținut respirația. La ”Brindis” am aplaudat pe ritm alături de o sală întreagă.

Concluzii

Un an mai târziu, încă învăț.

Am detestat muzica clasică. În mintea mea a rămas mult timp asociată cu niște evenimente personale urâte. Și mi-a luat decenii să accept la nivel mai profund că muzica, săraca, nu avea nicio vină. Unele asocieri se frâng greu.

Așa că , pentru mine, ”New beginnings” are un dublu sens. Concertul. Dar și momentul în care am acceptat această transformare. Pe la începutul lui 2025 mergeam la Operă și Filarmonică din curiozitate. La finalul lui, merg de plăcere.