În perioada când locuiam în Germania, luam, în unele sâmbete, trenul de Salzburg. Mă așezam în Mirabellgarten pe o bancă, cu o cafea lângă. Schițam, pierdută în lumea mea. Privind în urmă, acele momente sunt ceea ce acum înțeleg prin lux – să îți permiți să stai, în timp ce în jurul tău lumea gonește. Mult timp, mi-am dorit să recreez starea de spirit de atunci. Să îmi iau cafeaua, caietul de schițe și cărbunele și să îmi acord timp. ”Șezătoarea de cafea” mi-a oferit această ocazie. Organizat de Daniela Zgargea, atelierul își propune să ne încurajeze. ”Pot și eu să desenez”. Cum a decurs Recunosc, mă așteptam la ceva…