Pijamale, cărți și nimic mai mult. Iar acest nimic a dobândit subit o imensă importanță. Nimic înseamnă o zi în care nu mă mai trezesc cu dureri, în care nu îmi pândesc minut după minut reacțiile corpului așteptând un semn că cedează. Nimic înseamnă că în sfârșit masa din bucătărie e revendicată de vaza de flori, nu de o mică farmacie. Nimic înseamnă o noapte dormită cap coadă, o zi în care mă pot aventura până la mall-ul de peste drum fără teama permanentă de a ceda fizic. Azi ”nimic” înseamnă ”normalitate”. Și mi-a fost dor de ea.