Cândva, într-o seară, ne-am adunat undeva la trei sute de oameni în fața casei Mühle. Îmi amintesc că era frig și în întunericul serii de ianuarie siluetele se transformau în umbre. Mi s-a părut că disting vag fața unei profesoare din facultate. Plângea. Am așezat un trandafir pe fundația gardului. Alți protestatari au prins candele. Din curte, câinii ne lătrau furios. Asistam, credeam atunci, la un final. În fața noastră, casa, acum rămasă fără acoperiși, părea că spune rămas-bun. Am plecat cu un nod în gât și cu convingerea că am eșuat. Era începutul lui 2013. Acum Alerg pe lângă Facultatea de Mecanică, prinsă în furia unei ploi de mai.…