-
11 km
Când alerg, sunt invincibilă. Când fac orice altceva, adidașii din picioare îmi dau siguranță. Știu că voi putea fugi, orice s-ar întâmpla.
-
The Color Run – 2022
Cred că toți avem nevoie, din când în când, să scăpăm de eticheta de adulți responsabili. Din acest punct de vedere, The Color Run oferă ce promite. Puține lucruri sunt mai inutile și mai satisfăcătoare decât să te colorezi total random îi toate culorile curcubeului fără să îți pese de oamenii care te privesc
-
Timotion 8 – impresii ”la cald”
Tind să cred că în asta constă atracția acestor evenimente. Nu în cursă, nu în aspectul social. Ci în valul ăla de mulțumire ce te cuprinde la final, când cursa e gata, tu ești întreg (ahem), corpul e în extaz iar mintea fredonează pe repeat ”I did it!”
-
Autosuficiență, eșecuri, bule
Iar asta mi se pare cea mai frumoasă expresie a libertății. O viață dedicată pasiunilor, dezvoltării ca om. O viață de explorator în propriul suflet.
-
Costul dansului
Etichetele persistă pentru că sunt comode. Oferă un pretext, un sentiment de superioritate. Iar ca dansatori, ajungem, mai devreme sau mai târziu, în punctul în care ne săturăm să ne justificăm.
-
Despre liniște
a, pentru prima dată, urăsc sărbătorile o idee mai puțin. Poate pentru că încep să fac pace cu lumea, să nu mai iau atât de personal tot ce se întâmplă în jur. Sau poate pentru că în sfârșit înțeleg că de la o vârstă încolo putem să ne scriem propriile definiții despre viață.
-
Curtea cu trandafiri- povestea din spate
Pentru mine, ”Curtea cu trandafiri” a fost un punct de cotitură. Un precedent. Primul ”pot” din, sper eu, o lungă serie. O revoltă lipsită de violență împotriva la tot ceea ce mi s-a spus că (nu) sunt. Din acest punct, eu decid cine pot să fi
-
O primăvară fără ea
Și totuși, încă doare. Un an mai târziu, o carte mai târziu. Durerea încă mai… pișcă. Valuri slabe, ce te lovesc din senin, când te trezești admirând un pom în floare sau cerul în sfârșit senin. Ei i-ar fi plăcut. Ea ar fi înțeles. Pentru ea, 84 de primăveri mai târziu, magia ar fi rămas neschimbată. Și ar fi inspirat,…
-
Casa cu trandafiri
Azi i-am vizitat mormântul pentru ultima dată. Un petic de iarbă năpădit de buruieni, ascuns în livadă. I-am spus că plec. Și din nou i-am simțit prezența. Botul umed în palma mea și starea aceea de liniște pe care numai prezența unui câine ți-o poate da. Au fost Dolly și Lolita. Și Puf. Iar apoi, spre final, Lulu. Au fost…
-
Călătoriile – atunci și acum
Prima călătorie solo am întreprins-o în 2014. La vremea respectivă, am fost mândră de organizarea mea. La 7 ani distanță, același set-up mi se pare desprins dintr-un film horror. Creștem, ne schimbăm. Nevoile noastre se modifică. La 20 de ani călătorim într-un fel, la 30 de ani în altul. Și nu e nimic rău în asta 🙂 Mai jos, câteva…
