Mic ghid al călătorului solo

Recent m-am întors din Luxembourg. Un moft de week-end, care s-a transformat fără mari eforturi într-o călătorie memorabilă. Timp de planificare? 30 de minute, suficient cât să acopăr tot, de la cazare, la transport și o excursie de o zi în Franța. Evident, experiența își spune cuvântul. În curând se fac patru ani de când aleg să îmi organizez totul singură, fără agenții sau alți intermediari. O fi fost și ceva noroc chior la mijloc, nu zic nu, dar aceste hoinăreli pe cont propriu s-au dovedit a fi cele mai frumoase experiențe de acest gen. Am învățat în timp și am dezvoltat anumite reflexe când vine vorba de organizare. Am câteva reguli de care mă țin cam indiferent de circumstanțe, iar până acum nu au dat greș. Le împărtășesc cu voi, fără pretenția de a reinventa roata în materie de călătorii. Pur și simplu, sunt strategii care funcționează la mine și se potrivesc stilului meu.

Perioada

Evit cât pot de mult să călătoresc în afara țării vara. Iunie, iulie și august sunt luni când prețurile o iau razna, locurile se aglomerează și calitatea serviciilor scade. Același lucru e valabil și pentru perioada sărbătorilor. În schimb septembrie-noiembrie, ianuarie-mai oferă destule oportunități pentru o hoinăreală mai lungă peste graniță. Vremea mai neprietenoasă e un factor neglijabil. M-am plimbat prin Danemarca la început de ianuarie și a fost cum nu se poate mai bine. În aceeași notă, în două săptămâni de Londra, la final de septembrie, am prins exact o zi ploioasă.

Bilete

Când încep să caut următoarea destinație, nu pornesc fixată pe un loc. De aceea, flymeanywhere.com e preferatul meu. Introduc punctul de pornire și mă las inspirată. 🙂

Niciodată nu cumpăr bilete de avion fără să verific mijloace de transport alternative (recomand rome2rio.com) și prețul și disponibilitatea cazărilor. Am avut cazuri când prețul cazării depășea cu mult costul transportului, lucru deloc neglijabil.

Cazare

Mereu mă asigur că am cazarea rezervată în avans. E o chestie de preferință, pur și simplu nu văd farmecul în a rătăci într-un loc complet nou în căutarea unui pat. Booking.com rămâne preferatul meu. Cam toate cazările au review-uri recente și în multe cazuri există opțiunea de free cancel. O strategie la care apelez uneori, în special când planific concedii cu +5 luni în avans, este să rezerv o cazare cât de cât convenabilă, iar la intervale regulate să caut alternative. Prețurile au tendința să scadă la ultima cameră liberă dintr-o proprietate și/sau mai aproape de data plecării, dar mereu există riscul să se ocupe tot. Prefer să am o rezervare de back-up, pe care pot să o anulez în cazul în care găsesc ceva mai bun.

În majoritatea cazurilor aleg să stau în hosteluri. Raportul preț/locație e mult mai bun și în general hostelurile oferă aproape gratis servicii care în hotel se oferă fie contra cost, sau deloc (acces la bucătărie, evenimente, discount-uri la excursii).

Cazarea e unul din aspectele unde îmi permit să fac rabat la calitate. Nu mi se pare logic să plătesc o mică avere pentru o cameră în care petrec în medie 7 ore pe zi, din care mare parte dormind. Ce-i drept, în privința asta sunt și o fire adaptabilă – am stat deseori în camere mixte de 12-16 paturi, cu băi la comun iar călătoria nu a fost mai puțin frumoasă din cauza asta.

În general, în alegerea hostelului țin cont de câtiva factori: distanță față de centru sau un mijloc de transport în comun, curățenie (review-urile altor călători pot fi de mare ajutor) și existența unei conexiuni WiFi gratis.

Transport local

Dacă am posibilitatea, rezerv și transferul de la/către aeroport în avans. În plus, localizez punctul de plecare pe hartă și mă asigur că am o rezervă de timp pentru a ajunge la destinație.

La fața locului, mă deplasez exclusiv cu mijloace de transport în comun și pe jos. Biletele le achiziționez la destinație, dar verific în avans prețurile și ofertele. Deseori există opțiunea unui bilet valabil o zi (sau mai multe) la preț mult mai avantajos.   În plus, mă asigur că am o hartă și indicațiile de pe google maps listate în format fizic, măcar pentru prima zi.

Mâncare

Ani de zile am supraviețuit în călătorii exclusiv pe street-food și junk food. Recent vârsta a început să își spună cuvântul și un meniu bazat exclusiv pe burgeri a devenit mult mai puțin tentant. Am început să caut variante mai sănătoase, pe care le alternez cu tentații locale. Și da, se poate mânca sănătos și fără a strica averi la un restaurant de lux. Mă bazez tot mai mult pe fructe și semințe, iar pentru mese mai consistente prefer să îmi prepar singură gustări. O vizită la supermarket (de evitat totuși cele din ”buricul târgului”) și se rezolvă și problema mâncării

Obiective turistice

Am avut o tentativă, pe la începuturi, să îmi planific fiecare zi la minut. Acum râd când ma uit la planurile respective. Evident că s-a ales praful de ele, dar măcar mi-am revizuit strategia. Mă documentez în continuare, dar aleg să îmi selectez 2-3 obiective pe zi și să las loc pentru improvizație. Cele mai faine experiențe s-au dovedit a fi mereu cele bazate pe decizii de moment, fie că alegeam să vizitez un muzeu sau să cotesc pe o stradă unde harta nu indica nimic interesant.

Și că tot vorbim de muzee, încă o ”boală” de care m-am lecuit recent e aceea de vizita musai totul. Mă consider un om relativ cult, dar am ajuns la concluzia că 10 muzee pe zi timp de 5 zile nu mă fac nici mai deșteaptă nici mai fericită. E o limită la câtă informație poate absorbi un om într-un interval scurt și, cu toată sinceritatea, majoritatea muzeelor nu merită nici timpul nici banii. Cam orice oraș mare are câteva copii trase la indigo: muzeu de științe ale naturii, muzeu al artei moderne, muzeu al istoriei etc. Sunt adaptate la țara respectivă, dar diferențe stau în nuanțe pe care nu merită tot timpul să le vânezi. Prefer să îmi canalizez energia și puterea de concentrare în câteva experiențe de acest gen, decât să o risipesc aiurea doar din dorința de a părea cultă.

Siguranță

Închei cu partea interesantă. După cum spuneam, călătoresc de destul de mult timp singură. În toți acești ani, nimeni nu a atentat în vreun fel la integritatea mea corporală, ceea ce nu mă scutește de sfaturile binevoitorilor. Invariabil, după orice călătorie, primesc tot felul de complimente, care ascund o notă de dezaprobare: ”Vaaaai, călătorești singură, ca femeie. Mie mi-ar fi friiiiică. Dacă…”.

Pe scurt: șansele de a fi violată/sodomizată/atacată sunt cam la fel de mari în afara țării ca și in România. Posibil chiar mai mici. În plus, intervine un bun-simț elementar de care orice persoană, că-i femeie, bărbat, călător sau sedentar ar trebui să dispună. Acel bun simț care îmi spune că nu am ce căuta în locuri cu reputație dubioasă după anumite ore, că trebuie să consum alcool extrem de responsabil, că trebuie să port cât mai puține obiecte de valoare la mine, iar pe acelea să nu le afișez cu ostentație și că trebuie să mă retrag de îndată ce o situație pare să se împută. Pe regulile astea mă bazez de ani de zile și încă nu am dat greș. Nu e exclus ca odată, în ciuda tuturor precauțiilor, să o pățesc. Sunt lucruri care nu pot fi evitate, iar cea mai bună abordare, când se întâmplă ceva, este să rămâi calm și să faci damage control atât cât se poate. Dar doar pentru că există o șansă  infimă ca ceva cândva să meargă prost nu mă va opri să călătoresc. Cât mai mult și cât mai departe dacă se poate. 🙂