C'est la vie,  Tablouri

Cum am scăpat de Tanti Roz

Scria Teodora mai devreme despre MLM-uri. Am râs amar citind articolul și inevitabil mi-am amintit de propriile experiențe nefaste. Au fost câteva la vremea lor, dar de departe cea mai traumatizantă rămâne scurta mea interacțiune cu Tanti Roz.

Se întâmpla la vreo doi ani de la terminarea facultății. Pe nepusă masă primesc un mesaj de la o asistentă, în care mă anunță voioasă că se lansează în afaceri și mă invită la petrecerea de deschidere. Eventual să mai aduc câțiva colegi, așa, de dragul nostalgiei. Recunosc, invitația m-a flatat. Așa că am m-am cocoțat frumos pe tocuri, prietenul și-a luat cămașa de duminică și ne-am înființat cu cadouri și zâmbete la locul faptei.

Lucrurile au început să se ducă dracu rapid din acel punct încolo. După cum probabil v-ați prins, am nimerit la una din petrecerile de spălare pe creier promovare a produselor unul celebru MLM. Evenimentul în cauză a debutat destul de penibil cu un dialog a la grădiniță despre obiceiurile alimentare. Practic fiecare participant era pus să se ridice în picioare și să recite rar și elocvent ritualurile sale de dimineață, minus procesele digestive subsecvente. După care gazda petrecerii a rostit un discurs plin de emoții în care ne explica cum organizația respectivă i-a schimbat obiceiurile, i-a îmbunătățit sănătatea și i-a adus în cale și sufletul pereche, evident tot un celebru MLM-ist. Participanții aplaudau în extaz, vreo doi își ștergeau lacrimile pe furiș în timp ce eu înjuram în barbă și analizam în treacăt posibile căi de evadare.

Dar ziua mea era departe de a se termina. Cam pe când ultimele ecouri de aplauze s-au potolit, intră în scenă Tanti Roz. Dacă v-ați uitat la Harry Potter, imaginați-vă o Dolores Umbridge caricaturală, ceva mai scundă și înfinit mai rotundă. După estimările mele, Tanti Roz avea la vremea respectivă undeva la 100 de kg, pe care le purta mândră pe fizicul ei impozant de 1.5m. Că urma un nou discurs inspirațional era deja previzibil în faza asta. Dar când Tanti Roz a început să povestească cu patos și emoție cum a slăbit ea dramatic și și-a recăpătat pofta de viață, am început să analizez serios structura de rezistență a pereților. Poate, poate, dacă fug destul de rapid, pot da o gaură în ei. Aș fi aterizat în Bega, dar în momentul respectiv părea o variantă demnă de luat în calcul. Am decis să dau totuși o șansă ușii. Încet, mișelește, făcându-mi drum tiptil printre vreo 20 de adulatori în extaz.

Știți momentul ală când după un maraton vezi în sfârșit linia de finiș? Nici eu, dar tind să cred că alegătorii experimentează cam ce am simțit eu când mirifica, incredibila, frumoasa ușă mi-a aparut în cale. Mai un pas și… zbam, Tanti Roz mi se postează în față cu o expresie demnă de un asasin de pisoi. ”Pleci?!” – tăcere presărate cu scuze incoerente din partea mea. ”Cum adică pleci, fix acum, când vine surpriza și vine tortul?”. A urmat o întreagă tiradă despre cum îmi insult gazda, în timp ce Tanti Roz se rezema amenințător, cu mâinile înfipte în șold, pe ușă. Mno, eu de fel sunt un om curajos, dar îmi cunosc și limitările fizice. Așa că de dragul meu (și al ușii, săraca), am parcurs un veritabil walk of shame înapoi la locul meu.

Am scăpat 15 minute lungi mai târziu, profitând de un moment când Tanti Roz făcea refill la gustărele. Aș fi vrut să sărut Bega când am văzut-o, dar nu era timp de pierdut. Până la urmă s-a dovedit că MLM-ul respectiv chiar ajută la slăbit și formă fizică. În viața mea nu am parcurs mai rapid cei 7 km până la loc sigur.

Cât despre Tanti Roz, nu am mai văzut-o de atunci, dar o visez ocazional. În coșmarul respectiv, mă fugărește pe faleza de lângă Bega. Dar fix când e pe cale să mă prindă, se oprește brusc și mușcă cu voluptate dintr-un energy bar. Cam în momentul respectiv mă trezesc și remarc, din nou, că poate MLM-urile nu sunt un lucru chiar atât de rău. After all, mi-au salvat viața de câteva ori. În vise, dar tot se pune.

Leave a Reply

Your email address will not be published.