-
Zeul măcelului la Casa cu Iederă
La începutul lunii ajungeam pentru prima dată la Casa cu Iederă. Locul m-a vrăjit. Am simțiti atunci, pe loc, că la Casa cu Iederă se întâmplă numai lucruri bune. Așa că atunci când una din doamnele de acolo mi-a recomandat să vin la ”Zeul Măcelului” am cumpărat bilet imediat, fără măcar să citesc descrierea piesei. Așa am ajuns la una din cele mai delicioase comedii văzute până acum. Iar efectul piesei a fost doar amplificat de locație. Cadrul Vă spun cinstit că nu știam la ce să mă aștept. Nu reușeam să vizualizez cum un spațiu intim precum Casa cu Iederă s-ar putea preta pentru o piesă de teatru. S-a…
-
Bolnavii – premieră la TNTM
Îmi este greu să scriu despre lucrurile care îmi plac. Atunci când un eveniment nu e pe gustul meu, ideile se așează repede și uniform. În antiteză, când vine vorba de o reprezentație bună, am nevoie de zile sau chiar săptămâni până când reușesc să pun în cuvinte ceva coerent. Premiera ”Bolnavii” a avut loc pe data de 8 martie. De atunci, mă bântuie constant. Și cu cât analizez seara respectivă mai mult, cu atât mai multe nuanțe descopăr. Încă procesez. Subiectul Piesa BOLNAVII face parte din ceea ce Antonio Álamo a numit Trilogia puterii. În traducerea Ioanei Anghel, BOLNAVII reprezintă radiografia unui continent bolnav de bolile conducătorilor săi, o…
-
O scrisoare pierdută – varianta modernă :)
Mă număr printre sutele de elevi terorizați de Caragiale. Și Sadoveanu, și Rebreanu. Deși am iubit cititul de copil, la ”lecturile obligatorii” și ”comentarii învățate pe de rost” mi s-a rupt filmul. Orele de română de pe vremea mea aveau un dar special de a tăia cheful de lectură chiar și celor mai avizi bibliofili. Caragiale și cu mine am ne-am despărțit după bac. El s-a dus să sperie alți elevi, eu să descopăr alți autori. Ne-am revăzut la aproape două decenii distanță la teatru. Și abia acum am înțeles cât de relevant (încă) este. Interpretarea WonderTheatre Mi-am luat biletul destul de spontan, fără să analizez detaliile interpretării. Mai bine.…
-
Heidi la Teatrul German
De 1 martie, mi-am făcut cadou un ”mărțișor” special: o revedere cu Heidi. Heidi, cartea Copilăria mea poartă urma a două cărți – o carte galbenă de basme nemțești și ”Hedi”. Când bunica mi-a citit prima dată din carte, coperțile albe încă erau noi. Când ușa copilăriei mele s-a închis, cartea zăcea pe un raft pătată, lipită cu scotch-ul bunicului pe cotor și cu urechi de măgar. Nu îmi dau seama dacă am iubit cartea, sau doar vocea bunicii. Dar Clara și Heidi vor rămâne pe veci legate de amintirea unor vremuri mai simple. Când cortina s-a lăsat peste casa bunicilor, am pitit amintirea într-un colț. Heidi, Clara și Peter…
-
Sunt o babă comunistă la TNTM
De ”Baba comunistă” a lui Dan Lungu mă leagă multe amintiri. Când s-a lansat cartea, am citit-o pentru clubul literar al liceului. Am scris o recenzie. Am publicat-o în revista școlii. Nu mi-a ajuns. Așa că am creat un blog. Prima mea postare pe un blog a fost povestea Babei Comuniste. Cartea a deschis un capitol nou pentru mine. Blogul de atunci a crescut și a devenit, de-a lungul anilor, moderat de cunoscut. Prin el am cunoscut oameni și mi-am definit, încet, încet, propria voce. Douăzeci de ani mai târziu, încă mai scriu pentru că, la momentul potrivit, m-a găsit cartea potrivită. Baba Comunistă, acum Disclaimer: povestea de pe scena…
-
Der Kirschgarten la Teatrul German
Continuăm cu ghinioanele. ”Livada cu vișini” la Teatrul German de Stat Timișoara.Aici, conflictul a fost pur o chestiune de gust. În apărarea piesei, multe voci din online o laudă. Dar suntem pe blogul meu, unde citiți părerile mele. Iar eu sunt, pare-se, mai trandiționalistă. Scenariul promitea Nu am citit piesa. Dar, în ciuda libertăților artistice din interpretare, cred că intuiesc cam cum arăta originalul. Livada de vișini, conexiunea plină de semnificații ce unește generații. Urmașii răniți, inresponsabili, inevitabila pierdere. Rușii transformă tragicul în poezie. Cred că m-aș fi împăcat bine cu o interpretare mai fidelă scenariului. Cu ce nu am rezonat Ok, m-ați prins, sunt bătrână. Am sentimente amestecate privind…
-
“Anna Karenina” la TNTM
”Annaaaaa, unde ești?”. Îmi voi aminti de aceste cuvinte. Sunt, în fond laitmotivul piesei care m-a făcut să mă reîndrăgostesc de teatru. Revenirea Când mi-am propus să mă cultiv puțin pe partea de teatru, am creat un scenariu în capul meu. Piesa perfectă, locul perfect. Dar impulsivitatea mi-a luat-o înainte și am aterizat nepremeditat la ”Petrecere de nuntă”. Am povestit experiența aici. Nu a fost negativă, dar nici ce mi-am dorit. A plantat în mintea mea o îndoială. Poate că teatrul nu este pentru mine. Iar apoi am ajuns la ”Anna Karenina”. Primul lucru pe care l-am zărit au fost șinele. Apoi spectacolul a început cu un nor de fum.…





