-
Letting go
Undeva prin vară am început să experimentez cu minimalismul. A venit cumva firesc. După ani de acumulări, lucrurile din jur tind să se transforme ușor ușor în balast. Nu mi-a fost greu să scap de obiectele din jurul meu. Am donat saci de haine, m-am despărțit cu o ușurință care mă surprinde de amintiri aparținând altor timpuri, obiecte, cărți, nimicuri sentimentale. Asta a fost partea ușoară. Problema cu curățenia este că, odată eliberat un spațiu, celelalte unghere murdare tind să iasă în evidență mai strident, mai obositor. În cazul meu, spațiul gol din casă a aruncat o lumină nu prea plăcută asupra relațiilor mele cu oamenii. Și am constatat că…
S-ar putea să îți placă și...
Memento
Momentul care va intra în carțile de istorie
Uneori avem nevoie de tăcere
-
Crăciun in ianuarie
nde se duc târgurile de Crăciun când mor? Cam asta mă frământa pe mine pe când mă plimbam prin Piața Operei.
-
Calitate
O viață frumoasă cere și calitate, nu doar cantitate, iar pe acest aspect m-am concentrat aproape tot anul.
-
Memento
În copilărie adunam obsesiv tot felul de obiecte. Mă îngrozeam la gândul că aș putea să uit, că detaliilor zilelor trecute ar putea să se piardă și va rămâne… vidul. Așa am umplut cutii întregi de nimicuri. Mărțișoare, sute de cărți poștale și alte prostii fără valoare. Nu știu dacă m-am uitat peste ele de două ori. Un obiect pus în cutie era un obiect pierdut, o amintire arhivată. Am continuat totuși să colecționez. Când am început să călătoresc, petreceam ore în șir căutând suvenirul perfect, acel ”ceva” la care, uitându-mă, să retrăiesc în cel mai mic detaliu experiența. Când cutiile au început să dea pe-afară, am încercat să combin…
-
Blank page
Pe de altă parte, mi-e dor de scris. De acel stil pe care îl abordam prin liceu, când mă preocupam prea puțin de formă.
