-
Crăciun in ianuarie
Unde se duc târgurile de Crăciun când mor? Cam asta mă frământa pe mine pe când mă plimbam prin Piața Operei, în parfumul vag de migdale prăjite al pieții de Crăciun. Jumătate din căsuțe sunt închise. Restul încă își mai prezintă marfa cu melancolii de decembrie: decorații, cadouri, mâncare tradițională. Ca niciodată, anul trecut abia dacă am călcat prin centru. De când m-am mutat în Timișoara, mi-am făcut o mică tradiție din a lua la rând an de an tarabele cu bunătăți de sezon. Iernile în Timișoara, deși sărace în zăpădă, au mirosit mereu a vin fiert și a kurtos kalacs. Au fost prilej de zeci de întâlniri spontane cu oameni dragi, motiv de seri prelungite la nesfârșit cu povești, planuri și amintiri. În 2017 s-a rupt filmul – nenorocitul ăsta de timp parcă se încăpățânează să îmi fugă printre degete, iar între deadlineuri de final de an și umblătura specifică sezonului am uitat de magia aflată la un pas distanță. Așa că am recuperat acum. Senzația nu e aceeași, piața e golită de lume, vinul s-a răcit în ceaunuri și luminile zâmbesc a rămas bun. Și privindu-le mă ia spaima. Spaima că un oraș odată detestat îmi devine tot mai…
-
Fulgi și ciocolată
Luni a nins. O ploaie ușoară de fulgi albi, topindu-se pe nesimțite în liniștea orașului. O atmosferă clasică de după sărbători, când lumea prea leneșă să se agite și, ca niciodată, Timișoara pare un oraș ferit de grabă. Mi-a luat o ciocolată și am ieșit pe terasă. Am stat așa, privind la perdeaua albă din fața mea, cu fumul țigării strecurându-se ușor printre degete. Noapte, fulgi și o stare de bine aproape de neînchipuit pentru un început de săptămână. Și am decis să imprim întregii ierni această stare. Sărbătorile astea nu vor mai fi despre fugă, cadouri și deadline-uri. Cândva de-a lungul anilor, am ajuns să ne agităm atât să imprimăm Crăciunului un aer festiv și strălucitor încât am uitat să ne mai bucurăm de el. Ducem dorul copilăriei și a atmosferei de atunci, când de fapt adevărata schimbare nu e dată de trecerea anilor, cât de poverile pe care ni le asumăm an de an, tot mai multe și mai grele. Eu… mi-am învătat lecția, după mult prea multe sărbători petrecute în fugă și cu nervii întinși la maxim. Anul acesta, sfârșitul de an va fi despre cărți. Și șosete pufoase, și conversații lungi și muzică bună și hoinăreli…
-
Ceață
Dintre toate schimbările pe care trecerea anotimpurilor le aduce, momentul care îmi vorbește cel mai mult e prima ceață de dimineață.